%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Ziua când afli că ești piesă de schimb în ochii celor pe care îi slujești, îi iubești, poate să îți dea peste cap întreaga viață. Băiatul egiptean a fost abandonat de stăpânul său amalecit pentru că se îmbolnăvise. Când boala pune preț pe tine, afli cât valorezi în ochii oamenilor.
Bătrânețea devine o povară nu prin mulțimea anilor si slăbiciunea trupului, ci prin uitarea la care este condamnată de către cei care au ajuns mari prin jertfa mâinilor care acum tremură când duc lingura la gură.
Copilăria furată, interzisă este condamnarea copilului care se trezește pe scările unui orfelinat, aruncat ca o greșeală de o noapte, ca un accident al unei iubiri defecte. Sentimentul că nu ai meritat să fii copilului cuiva va măcina ca o piatră de moară încrederea si bucuria că ești al cuiva.
Prietenii trântite în mocirla bârfei, a trădării zac , la tot drumul. Așa am ucis încrederea, așa am lăsat să curgă cinismul si am împietrit inimii care cândva au fost înfiorate de bucuria de a avea, de a fi un prieten.
Familii ruinate de lașitatea dezertării, stau mărturie că nimic nu poate ucide mai tare si mai repede decât otrava abandonării.
Când credem că deținem controlul asupra vieții si ne credem pe cai mari, părăsim cu ușurință pe cei care au stat lângă noi în momentele grele, de temeri, de lipsă pentru că am rămas oameni mici care se iubesc doar pe ei înșiși.
Promisiunii uitate, jurăminte rupte, făgăduințe aruncate la gunoi, sfâșie si clatină multe suflete în lumea care se sufocă prin aglomerare si se stinge prin singurătate.
Părăsit.
Abandonat.
Uitat.
Lăsat de izbeliște.
Aceasta este puterea întunericului, aceasta este biruința iadului. Neputința de a fi credincios celor care te iubesc este rânjetul diavolului în lumea lui Dumnezeu.
Credincioșia este dovada trecerii de la iubirea de pe buze, la iubirea cu fapta.
Credincioșia este dovada că nu mai ai o inimă goală, ci că Hristos trăiește în tine.
Credincioșia este semnul că porți crucea lui Hristos așa cum si Crucea te poartă pe tine.
Credincioșia este mâna raiului care se întinde către cel ce stă în prăbușirea necazului.
Credincioșia este lumina care rămâne chiar si când soarele a apus.
Dacă nu mai ești al nimănui, dacă nimeni nu te mai vrea, nimeni nu te revendică, nimeni nu vrea să se asocieze cu tine, dacă te-au condamnat la uitare si singurătate, să știi că Cineva te înțelege prin ce treci.
Toți L-au părăsit pe Hristos.
Chiar Tatăl Lui Si-a întors fața de la El.
Întunericul s-a coborât când strigătul Fiului a brăzdat cerul: Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?
Dacă nimeni nu te mai vrea, te vrea Hristos cu Sine.
Dacă cei din jur se poartă cu tine ca un nimic, Hristos Si-a dat viața pentru tine.
Dacă te simți furat, mințit, batjocorit de cei pe care i-ai iubit, află că Hristos rămâne credincios, află că Hristos e Adevărul care stă în picioare.
Oare eu si tu știm să iubim până la capăt?
Oare cu adevărat a luat Hristos chip în noi sau ne-am spoit cu var, dar am rămas în putrezire?
Iubești sezonier?
Iubești doar câștigătorii?
Iubești cățărându-te sau duci si tu poveri?
Fii credincios până la capăt si vei primi cununa.
Nu uita: credincios lui Dumnezeu înseamnă si credincios semenilor.
Biruință să avem.
Florin Ianovici
