- Gaspar, mi-a șoptit el.

Acesta este numele tânărului care a ieșit primul la altar, sâmbătă seara. Puternic, binefăcut, cu o privire marcată de durere și speranță. Am îngenuncheat împreună și m-am rugat.

Pentru iertare.

Pentru eliberare.

Pentru înnoire.

Apoi ne-am ridicat. Brațele mele s-au deschis către el și m-a îmbrățișat cu putere. Nu cred că a realizat că aproape mă sufoca. A izbucnit în plâns. Se zguduia trupul sub plânsul eliberării.

În acel moment am fost inundat de bucurie. O bucurie înfiptă în pământul veșniciei. O bucurie cât o biruință imensă. Câștigase lumina. Cerul sporise în sfinți.

În acea strânsoare am regăsit pe Iacov care se luptase cu Îngerul lui Dumnezeu. Era eliberarea celui care cedase binecuvântării lui Dumnezeu. Era lupta pierdută care te face cel mai mare câștigător.

În aceea strânsoare am regăsit pe tatăl care vărsa lacrimi împreună cu fiul pierdut. Era dragostea care putea spune: ,,în sfârșit ai ajuns acasă’’.

În aceea strânsoare am simțit pe Iosif care și-a regăsit familia pierdută și care topea durerea prin lacrimile ce îi curgeau când îmbrățișa pe Beniamin.

Știu că îți este greu. Dis de dimineață mă gândeam la oamenii împovărați care duc de o bună bucată de timp greul vieții. Și am pentru tine un gând, o rugăciune: lasă-te cuprins de brațele Tatălui ceresc.

Nu aștepta ceva de la oameni ca să nu mai adaugi o rană, dar lasă-L pe Dumnezeu să te țină la sânul Lui, lasă-L pe Tata să îți vindece teama, durerea, rușinea, neputința prin îmbrățișarea Sa.

Nu te mai lupta singur și lasă ca brațele Tatălui să îți să coboare pacea, siguranța și vindecarea de care ai nevoie.

Florin Ianovici