%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Trecutul ne imobilizează datorită regretelor. Părerile de rău ne amărăsc ființa pentru că ne gândim ce fericiți am fi fost dacă alegeam altcumva. Dacă nu am fi fost amăgiți de oameni sau împrejurări am fi avut o viață mai bună.
Viitorul ne blochează datorită îngrijorărilor. Teama că ne vom pierde sursa de venit, că ne vom îmbolnăvi și vom fi condamnați la o viață de mizerie, ne oprește pe mulți în loc, ne paralizează puterea de a acționa.
Psalmii 118:24 – "Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!" Iată ce ne învață de fapt Biblia: trăiește prezentul, alege să fii parte din bucuria zilei de azi, adică alungă amărăciunea a ceea ce a fost și umbra a ceea ce va fi.
Atâția dintre noi vorbim, acționăm, dar nu suntem prezenți în totalitate. Cu mintea absorbită, consumată de gânduri, regrete, îngrijorări, ratăm moment după moment și nu trăim bucuria zilei de azi.
Bunătatea lui Dumnezeu nu este la capăt, îndurările Lui nu s-au sfârșit, ci azi s-au înnoit pentru tine. Azi ai rezervată o porție nou-nouță de har, de îndurare, de milă din partea lui Dumnezeu. De ce nu ai ochi pentru ea? De ce te uiți doar în trecut? De ce stai cu privirea încremenită în viitor?
O mică bucurie presărată azi în drumul tău este semnalul că Dumnezeu nu te-a uitat și nu te-a părăsit.
Ratarea prezentului înseamnă să îți sabotezi fericirea. Deși ești prezent, tu nu ești angajat și ratezi ceea ce ai. Nu poți schimba ceea ce a fost. Nu poți prin îngrijorare să ai un viitor mai bun, dar poți să pierzi ceea ce ai atunci când crezi, într-un mod naiv, că cei de lângă tine nu văd absența ta, deconectarea ta, risipirea pe care o ai deși ești lângă ei.
Știi momentul acela când ai pus telefonul la încărcat, dar a doua zi era mort pentru că deși te-ai cablat, nu te-ai conectat la priză? Așa eu și cu tine, deși auzim și vorbim, deși vedem pe cel de lângă noi, de fapt nu suntem ,,în priză’’ și de aceea nu ne alimentăm, ci ne consumăm moment după moment.
Riscul de a trăim pe autopilot este să ratezi bucuriile zilei.
Riscul de a rămâne în ziua de ieri este de a nu vedea nimic din ziua de azi.
Riscul de a rula mereu filmul viitorului este de a rata secvențele de azi.
Nu eu sunt cel ce spun: ziua de astăzi este făcută de Dumnezeu spre bucuria ta, ci Dumnezeu.
Am fost în slujire la biserica Vertical de la Mamaia Nord. Nu am ratat întâlnirea cu marea, chiar dacă a fost spre asfințit.
Am privit imensitatea mării și mi-am simțit micimea. Ce bine mi-a făcut sufletește să văd că sunt un punct minuscul privind necuprinsul mării. M-am simți ușurat de presiunea de a dovedi mereu celorlalți că merit respectul lor, m-am simți descătușat de oboseala de a mă băga prea mult în seamă.
Am privit valurile mării cum veneau unul după altul și am reflectat cu amărăciune: așa e și viața, așa sunt necazurile care vin val după val. M-am uitat însă cu atenție și am văzut că TOATE valurile se sparg la mal. Am tresărit cu speranță și recunoștință, amintindu-mi că la țărm este Isus de care se sparg toate necazurile noastre.
Mi-am amintit cântarea: ,,O ce valuri de îndurare curg din crucea lui Isus’’ și am recunoscut că nu doar necazurile curg în valuri, ci și mila lui Dumnezeu. Viața nu este doar un necaz continuu, ci are și bucuriile ei, binecuvântările ei spre care nu prea privim.
Nu ai putere?
Nu ai energie?
Nu ai vitalitate?
Conectează la azi cu recunoștință și lăsă pe ieri și mâine acolo unde le-a așezat Dumnezeu.
Să ai bucurii sfinte.
