%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Durerea are glasul ei. Strigătul pentru dreptate e firesc, mai ales când răul lovește crud și neașteptat. Dar în astfel de clipe, sufletul nostru riscă să se aprindă de o flacără care nu mai luminează, ci arde.
Dumnezeu nu ne cere să minimalizăm răul. Justiția trebuie să-și facă lucrarea ei – și este bine ca legea să fie dreaptă. Dar El ne cheamă să nu lăsăm ca ura și amărăciunea să pună stăpânire pe inimă.
„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” (Matei 5:7)
„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Romani 12:21)
Iertarea nu înseamnă să uiți. Nici să spui că răul n-a fost mare. Înseamnă să nu porți tu povara până la capătul vieții. Înseamnă să nu lași rana să devină rădăcină de amărăciune.
Când ierți, nu spui că răul a fost mic. Spui că harul lui Dumnezeu e mai mare. Când ierți, nu înseamnă că celălalt are dreptate. Înseamnă că tu alegi să mergi mai departe.
Dreptatea privește fapta; iertarea privește inima. Prima aparține judecătorilor, cealaltă aparține lui Hristos și celor ce Îl urmează.
Și acolo unde dreptatea oamenilor se oprește, rămâne dreptatea veșnică a lui Dumnezeu, care va lumina totul la vremea potrivită.
Florin Ianovici
