Suntem ușor de dus de nas pentru că am pierdut reperele morale. Sforarii din spatele cortinei ne vor slabi, manipulabili si usor de îmbrobodit.

Cum altfel poate fi interpretată mizeria cu pretenții de act cultural-artistic numită, ferească Dumnezeu, ,,Prorocul Ilie'' și care se joacă la Teatrul Național București în aceste zile de pregătire și curățire sufletească premergătoare Paștelui?

"Proorocul Ilie" (Profetul Ilya) de Tadeusz Słobodzianek, se bazează pe urmă publicat de Włodzimierz Pawluczuk, sociolog și cercetător în domeniul religiei, care a descris fenomenul profetului Ilya în studiul său din 1974 centrat pe figura lui Eliasz Klimowicz, care trăiește un bărbat în regiunea nordică. Białystok, în anii '30 - '40.

Scârbos, blasfemiator și fără nicio frică de Dumnezeu, piesa de teatru este o dovadă a alienării sufletești, a modului cum se poate pierde busola morală atunci când progresismul și neomarxismul devin noua religie a Europei.

Când vezi lascivitatea întinând simbolul crucii, realizezi ce vrea să facă necuratul: să sucească mintea omului reducându-l la o parodie, la un kitsch, la un guguștiuc cu pretenții de măiestrie.

Nero în delirul lui artistic a dat foc Romei. Azi TNB, aruncă în aer ultima redută a României: credința în Dumnezeu. Aș spune TNB ului: rușine, domniilor voastre, dar știu că este pierdere de vreme.

Așa că mai bine spun: ai milă de noi, Doamne, și nu le ține în mare nebunia!

Florin Ianovici