%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Atât de albastru este astăzi cerul încât nu îmi pot lua privirea de la el. Poate că nici nu ai ridicat ochii spre el din pricina aglomerării din jur.
Când i-am spus bunicii mele că s-a împuținat la trup si s-a aplecat de spate, ea mi-a răspuns: ,,mă cheamă pământul, nepoate”. Ce puternic este glasul pământului care ne trage spre el.
Tristețea din inimă.
Oboseala din trup.
Gânduri ce rulează mecanic filmul îngrijorării.
Ochii încețoșați de cataracta renunțării.
Umerii aduși înainte de poverile alergărilor cotidiene.
Mâini înroșite de la atâta frământare.
Inima amărâtă.
Pașii grăbiți.
Tăceri amorțite în trafic.
Izbucniri de mânie ca niște ace lăsate pe covor.
Ce sunt acestea? Glasul pământului care ne ține în robia lutului. Nu cred prea mult în conspirații pentru că nu vreau să cad în cursa bănuielilor nedrepte, dar văd zi de zi cum cei mai mulți își dau mâna ca să ne țină în lumea lutului.
Altă cărămidă. Încă o cărămidă. Mai multe paie.
Nu mai ține nimeni biciul în mână pentru că ne biciuim singuri. Nu spatele sângerează, ci duhul care agonizează după cerul pe care lumea ni-l ascunde, ni-l fură, ne ține departe de el.
Nu priviți în sus, este porunca Egiptului. Ascundeți-le cerul, este strigătul iadului. Scoateți-le în cale mall-uri, înțepeniți-i în trafic, dați volumul la maxim, lipiți-le ochii de ecrane, iată adevărata conspirație.
Puneți-i cu ochii pe capra vecinului, pe mașina lui, pe hainele fițoase, pe casele cu mai multe etaje, pe tot ce fură ochilor bucuria unui cer albastru.
Dacă cineva se trezește si ridică ochii spre cer, atunci mințiți-l, înșelați-l și faceți din cer o păcăleală de 1 aprilie.
Privim la cer doar ca la echipa SMURD.
Cerul este doar serviciul medical de urgență.
Cerul este doar biroul de șomaj de unde primim indemnizația zilnică.
Cerul este doar centrul militar de unde ne aprovizionăm cu gloanțe împotriva dușmanilor.
Cerul este doar pretextul de a păși mai apăsat pe pământ cu buzunarele pline.
Cerul este doar decorația cu care ne fălim în fața ,,necredincioșilor’’.
Cerul este doar subiect de predică.
Și uite așa noi credem că privim cerul când de fapt e tot pământul care s-a camuflat.
De ce atâta frică , atâta luptă ca tu să nu mai privești cerul?
Cerul este rezervorul infinit al harului. Cerul nu are o picătură de har. Cerul nu are o undă de har. Cerul nu are doar un val al harului, ci val după val.
Când ai stat ultima dată în ploaie, ai absorbit toate picăturile?
Când ai respirat ultima dată, ai luat tot oxigenul?
Când ai deschis fereastra, ai luat toată lumina?
La fel harul nu poate fi epuizat. E nelimitat.
Cine privește cerul nu poate fi jefuit de speranță. Cine mai are speranță nu poate fi aliniat, încolonat, încătușat în robia lutului. Cine are speranță, luptă, nu dă înapoi, nu se conformează, nu poate fi jucat ca marioneta pe sfori.
Cine privește cerul nu poate fi jefuit de iubire. Acolo, în cer, este Iubirea noastră, Mirele nostru care ne așteaptă cu masa pusă, cu haina de Mireasă pregătită. Cine iubește nu poate rămâne lut, pentru că Duhul îl înalță mereu către cer.
Calcă lutul, dar privește cerul.
Ești țărână, dar nu fii praf și pulbere.
Ești prins într-un trup de carne, dar liber în Duh.
Ți-am spus cât de albastru este cerul?
Florin Ianovici
