%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Matei 14:15 – "Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”"
Ucenicii lui Isus au venit la El. Au vorbit cu El. Așa cum o faci și tu, deseori. Numim aceasta rugăciune. Doar că...
I-au spus că locul este pustiu.
I-au spus că ceasul e târziu.
I-au spus că nu sunt resurse.
I-au spus să dea drumul noroadelor.
Locul este pustiu. Cine l-a ales? De ce am ajuns aici mergând după Tine? Ce pot face în acest pustiu? Nu sunt oare cuvintele noastre?
Ceasul e târziu? Ce mai pot face acum? Vremea a trecut. Se putea face ceva mai devreme dacă am fi știut. Ce șanse mai sunt acum? Dacă nu îi țineai Tu așa de târziu poate că nu ajungeam aici.
Nu sunt resurse. Uite câte guri sunt de hrănit. De unde să iei atâtea pâini? Nu mai e nimic de făcut.
Venim la El și vorbim cu El. Numim aceasta rugăciune. Ne plângem de pustiul în care suntem, de ceasul târziu și de lipsurile care ne împresoară. Îi spunem și ce să facă: dă drumul noroadelor...
Și numim aceste vorbe rugăciune. Venim la El, vorbim cu El, ne plângem de toate, fugim de problemă și apoi spunem că ne-am rugat. Zâmbesc amar...
Când predicatorul spune: Dumnezeu poate porunci stâncii să dea apă, tu strigi...aleluia!
Când versurile cântării spun: nimic nu-i prea greu pentru El, tu cânți plin de foc.
Când cineva mărturisește că Dumnezeu l-a hrănit ca pe Ilie odinioară, tu lăcrimezi.
Dar când vii la rugăciune ești abătut, descurajat, pesimist și de cele mai multe ori fugi de problemă. Nu ești singurul. Și ucenicii au făcut la fel. Dar ei au mai făcut ceva: au ascultat ce avea El de spus.
Hristos nu te va trimite peste hotare ca să îți aduci pâinea. Știu sigur aceasta. Prima luptă a rugăciunii este să nu pleci. Mulți o fac. Mulți au plecat deja și regretă. Nu toți, dar sunt destui.
Dacă ucenicii plecau, eu nu aveam despre ce povesti astăzi. Minunea nu s-ar fi produs. Era doar o altă istorie despre o criză și despre oamenii care ,,pleacă la oraș ca să își cumpere de-ale gurii’’.
El îți va cere să vezi ce ai deja: 5 pâini și 2 pești. Nici aceștia nu sunt ai tăi. Și puținul acesta de care te plângi, nu este al tău. El îți va cere să le aduci la El. În loc să îi spui ce nu ai, mai bine mulțumește-i pentru puținul care este. Nici acest puțin nu e al tău, ci al Lui.
Pune în mâinile lui Dumnezeu acest puțin, oricum s-ar chema.
Puținii bani pe care îi mai ai.
Puțina răbdare care a mai rămas.
Mica speranță care mai pâlpâie.
Stropul de încredere ce nu a secat.
Vino la Isus și vorbește cu El, cu adevărat.
Întreabă-L ce să faci?
Cum să faci?
Care este soluția?
Și apoi așteaptă. Vei ști ce ai de făcut. Vei înțelege cum să acționezi. Pune în mâinile Lui toate grijile tale. Așează în palmele Lui străpunse toate durerile tale.
Abia aștept să îmi povestești despre coșurile tale de firimituri. Examenul de astăzi, necazul acesta care te apasă, suferința aceasta care pare fără leac, poate devin cea mai frumoasă poveste a ta.
Doar să...
Nu fugi.
Te uiți bine de jur împrejur.
Iei puținul tău.
Pui totul în mâna lui Isus.
Să aștepți binecuvântarea Lui.
Iată care sunt cuvintele Lui pentru tine, astăzi: nu e nevoie să pleci, ci adu la Mine ce ai și Eu mă voi îngriji de ce nu ai...
Fiți biruitori!
Florin Ianovici
