Pe cât de necesară, pe atât de dificilă. Conștientizăm nevoia de schimbare însă nu știm dacă este posibilă.

Nu mai suntem în era căruțelor, a bunicilor ce își petreceau seara pe bancă, în fața porții, ci a autostrăzilor, iureșului, informației și internetului. Provocări noi, lupte noi.

Viteza cu care se schimbă totul ne ia prin surprindere, mai ales că viteza cu care ne schimbăm noi este înspăimântător de lentă.

Pe cât de însuflețiți suntem în cântarea de laudă, pe atât de dezamăgiți suntem de noi înșine. Nu neapărat de unele lucruri pe care le facem, cât mai ales de noi înșine, de ceea ce devenim.

Mulți suferim pentru ceea ce nu avem. Nu avem fizicul pe care ni-l dorim, nu avem strălucirea pe care o vrem. Nu putem sta locului când ne întâlnim unii cu alții. Vrem să ieșim în evidență, deschidem gura și suntem anoști, banali. De fapt dezamăgirea de a fi comun este una dintre cele mai des întâlnite stări ale omului.

Poate seara derulezi filmul zilei și ești dezamăgit că ai strigat la copil deși faptul că a vărsat laptele nu e un defect de caracter, iar tu ai vărsat de atâtea ori cafeaua sau sucul.

Îți amintești discuția cu colegii de serviciu și te supără ușurința cu care ai bârfit, dar mai ales lașitatea de a nu le spune că nu e bine ce fac.

Revezi cu ochii minții privirea obosită a soției și te condamni pentru cuvântul de mângâiere care a rămas nespus pentru că ți-a fost mai drag televizorul.

Nici pe Dumnezeu nu îl iubești cum se cuvine , cum ar merita. Te sperie ușurința cu care păcătuiești, te sperie iubirea asta față de păcat.

Te apasă gândul că nu poți să te rogi fără să îți fugă gândurile pe toate cărările. Este dezamăgitor faptul că știi ce este bine, știi și ce anume ar trebuie să faci și totuși nu faci.

De ce avem această dezamăgire?

Aș putea să răspund că lipsa stimei de sine, faptul că nu te accepți este problema, dar nu cred în aceasta. Cred că dezamăgirea are altă rădăcină și anume dorința neîmplinită de a fi aceea persoană pe care o dorește Dumnezeu.

Dezamăgirea este modul prin care te predai, prin care pui armele jos spunând: nu pot mai mult, acesta sunt eu. Ar putea trece drept înțeleaptă o asemenea expresie dacă nu ar fi tristețea care o însoțește sau adevărul dureros că folosim această expresie ca o justificare a renunțării. Mă tem că expresia: așa sunt eu a devenit refrenul care ține în loc progresul nostru spiritual.

Ce este de făcut?

Stabilește câte o cheie de abordare a trecutului, prezentului și viitorului tău. O cheie care să descuie, să ajute la devenirea ta, la transformarea ta în persoana dorită de Dumnezeu.

Astfel:

???? Folosește cheia ÎNVĂȚĂRII cu privire la trecutul tău.

Cântărește bine ceea ce nu a mers. Analizează să vezi care este rădăcina eșecului și învață să eviți greșelile. Fă din trecutul tău o armă împotriva celui rău. Nu lăsa ca cel rău să folosească trecutul ca o armă împotriva ta. Cel mai bun mod de a da trecutului o greutate în devenirea ta este să poți spune: mi-am învățat lecțiile.

???? Folosește cheia MULȚUMIRII în privința prezentului tău.

O zi nu este rea până când nu o stricăm noi prin nemulțumire. Dacă însă alegi să fii mulțumitor tu poți primi toate binecuvântările pregătite pentru tine în aceea zi. Mulțumirea atrage prietenii, atrage reușitele ca un magnet. Mulțumirea are zâmbet, cuvinte pline de curaj, luminițe în ochi și te va purta spre biruință. Mulțumirea vede viața ca un dar și nu ca o pedeapsă. Canaanul rămâne mereu încuiat pentru cei nemulțumitori și cârtitori. Prin mulțumire vei mânca mierea și vei bea laptele Canaanului. 

???? Folosește cheia SFINȚIRII pentru viitorul tău.

Fiecare gând, fiecare dorința a ta pentru ziua de mâine să fie plină de dorința de a fi un om curat, care împlinește voia lui Dumnezeu. Viitorul tău nu stă în bani, nici în reușite profesionale, nici în faima pe care ți-o dă lumea, ci într-o relație de supunere față de Dumnezeu. Cea mai bună investiție pentru viitor este sfințenia. Cea mai înaltă și arzătoare preocupare a ființei noastre trebuie să fie aceasta: să fim pe placul lui Dumnezeu.

Descuie trecutul, prezentul și viitorul folosind cheia: învățării, mulțumirii și sfințirii. Poate fi o soluție pentru a deveni aceea persoană care trăiește o viață deplină.

Biruință să avem!

Florin Ianovici