Nu, nu ești bine.

Ești doar obosit să mai vorbești cu alții despre necazurile tale.

Nu, nu ești bine.

Ești doar precaut cu oamenii, pentru că deja știi că sunt mai degrabă iscoditori decât interesați de tine.

Nu, nu ești bine.

Ești doar apăsat de gândul de a nu mai fi o povară pentru alții.

Nu, nu ești bine.

Ești doar conștient că nimeni nu așteaptă cu adevărat să spui: „mi-e greu”.

Deja știi că întrebarea a devenit un joc social al adulților.

Nu, nu ești bine.

Ești doar încrezător că azi va fi altfel decât ieri.

Așa ai învățat să supraviețuiești: spunându-ți, măcar ție, că azi va fi mai bine.

— Ești bine?

— Da, sunt bine…

Aceasta a devenit scutul cu care ne apărăm în fața unei lumi grăbite, dezinteresate, bănuitoare, bârfitoare.

Dar este și rugăciunea mută a unui suflet care așteaptă doar de la Dumnezeu o altfel de zi.

O zi mai bună.

Mă rog să fiu și să fim mai bine.

Psalmii 62:8 – "Popoare, (suflete) în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru."

Florin Ianovici