Ce-ar fi o mașină fără frâne?

Ce-ar fi râul fără albie?

Ce-ar fi vântul fără fereastră?

Ce-ar fi muzica fără pauze?

Ce-ar fi viața fără limite?

Uneori trebuie să ne oprim și să nu continuăm drumul. Nu ne oprim pentru că vrem mai puțin din viață, ci pentru că vrem mai mult – dar în direcția bună.

Spunem „nu” haosului ca să trăim în echilibru.

Spunem „nu” tentațiilor care ne secătuiesc, ca să păstrăm puterea pentru ce contează.

Spunem „nu” zgomotului lumii, ca să auzim vocea sufletului.

A spune „nu” nu înseamnă să trăiești mai puțin.

Înseamnă să trăiești cu rost.

Nu mai căuta să îi mulțumești pe alții, iar tu să rămâi cu amărăciunea. Nu mai zâmbi atunci când se spun prostii, doar de dragul de a nu deranja.

Viața nu se măsoară în cât de multe uși deschidem, ci în cât de atent alegem prin care intrăm.

Nu-ul rostit la timp e uneori cea mai profundă formă de libertate.

Este un DA spus conștient unei vieți trăite fără regrete.

Uneori ,,nu’’-ul  pe care îl spui nu este un refuz de a iubi, ci o iubire înțeleaptă.

Cel mai înțelept mod de a iubi și de a te iubi este să găsești puterea de a spune nu când trebuie și la ce trebuie.

Prin ,,NU’’-ul spus de tine, lasă-L pe Dumnezeu să te ducă spre ,,DA’’-ul Lui.

Săptămână binecuvântată!

Florin Ianovici