Conform unui articol din 28 iunie, din Spectator, Marea Britanie va înceta să fie majoritar britanică în 2063, doar în câțiva zeci de ani, și deci foarte probabil pe durata vieții unora dintre cei care citesc aceste rânduri.

Ceea ce m-a făcut să mă întreb: is the UK finished? Este Marea Britanie terminată? A capitulat Marea Britanie din punct de vedere demografic? Compoziția etnică a insulelor britanice se schimbă rapid, iar britanicii încep să dezbată subiectul „what does it mean to be british / ce înseamnă sa fii britanic”? [Link: www.spectator.co.uk]

Mai deține definiția „britanic/ă” un component rasial? O dimensiune istorică? O dimensiune a apartenenței unei comunități de aceeași limbă, tradiție, geografie, cultură și religie? Sociologii și intelectualii britanici ezită să răspundă afirmativ acestor întrebări de teama de a nu fi etichetați drept „extremiști”, „rasiști” sau „incompatibili” cu gândirea progresistă și post-modernă.

Mii de ani Marea Britanie a fost populată de ființe umane aparținătoare rasei albe. La început exclusiv, dar în ultimii zeci de ani doar parțial, până când, pe la mijlocul acestui secol, ea va deveni minoritară. Odată atins acest prag, până la sfârșitul secolului, populația britanică va deveni un procent demografic neglijabil și va fi imposibil ca în Marea Britanie compoziția etnică să revină acolo unde a fost acum 100 de ani.

Ce se întâmplă? Acestui subiect dedic postarea de astăzi și din următoarele câteva zile.

Când francezul Camus (despre care am scris luna trecută) a devizat „the great demographic replacement theory” („teoria marii substituiri demografice”) a fost dat în judecată pentru „hate speech / incitare la ură”. Poți, la fel ca și comuniștii, să amendezi sau să trimiți în lagăre de penitență oameni pentru ideile lor, dar nu poți evita realitatea care mai devreme sau mai târziu se va implementa ca urmare a ideilor interzise.

Comentariile acestea sunt relevante și pentru România. Din diferite motive și circumstanțe istorice România a fost păzită de mutațiile demografice care caracterizează Occidentul. Noi nu am avut colonii. Dar intrarea în UE a deschis poarta și în România spre demararea unui proces de mutații demografice pe care le putem tot mai puțin stăpâni ori preveni.

Migrația masivă în Occident ne afectează și pe noi.

Acum, că a intrat în Schengen, România va deveni un și mai puternic magnet pentru migranți. Politicile României care au cauzat migrarea masivă a românilor în Occident cauzează și ele un deficit demografic și, deci, necesitatea importării de mână de lucru, la fel ca Germania anilor 50 și 60. Forța de muncă aparține unor civilizații total diferite, religii total diferite, grupuri etnice total diferite de cele europene. Ne putem deci aștepta ca, dacă nu adoptăm politici profilactice, ceea ce vedem azi în Marea Britanie să vedem în România într-o sută de ani. Poate și mai devreme.

Notă: Voi continua subiectul de astăzi în zilele viitoare.

Peter Costea