%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Evrei 12:15 – "Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea."
Luați seama bine....
Atenție: vorbește Dumnezeu, nu omul. Ascultă: cerul are să îți spună ceva important. Duhul Sfânt vestește ceva de o mare importanță pentru tine.
Nimeni...
Nu întoarce capul. Și pe tine, te strigă Dumnezeu. Nu te uita cu subînțeles la alții când Dumnezeu se uită la tine. Nu privi în gol, ci întoarce privirea spre El, spre Cel ce te caută.
Să nu se abată de la Harul lui Dumnezeu...
Judecăm cu asprime pe cel de lângă noi...ne-am abătut de la har
Nu putem ierta pe cel ce ne-a lovit....ne-am abătut de la har
Avem cuvinte dure la adresa celor ce ne-au jignit...ne-a abătut de la har
Am făcut echipă cu cei ce scrâșnesc din dinți....ne-am abătut de la har
Suntem blindați cu versete care cântăresc doar pe alții...ne-am abătut de la har
Avem ,,descoperiri’’ doar pentru alții, dar pe noi nu ne vedem...ne-am abătut de la har.
Drumul s-a înfundat așa cum ți s-a înfundat sufletul din pricina jignirilor, din pricina răutății cuvintelor și faptelor pe care le-ai îndurat. Știu că ți s-a făcut rău, dar ia seama bine: dacă nu scoți afară amărăciunea, vei umbla cu sufletul înfundat.
E o alunecare de teren în viața ta care pur și simplu a rupt drumul harului în două și acum stai și privești prăpastia din viața ta. Ți-a fugit pământul de sub picioare din cauza batjocoririlor celor pe care îi credeai prieteni. Știu că ai fost rănit, dar ia seama bine: să nu aluneci din ce în ce mai mult.
Nu mai recunoști drumul pe care mergi: e abrupt, e ocolit, e noroios și te afunzi din zi în zi. Cândva pe drumul harului găseai popas, apă curată și rece pentru sufletul însetat, era Pâine de sus, lângă tine cântau drumeții...Acum ești singur, obosit, derutat și se face din ce în ce mai întuneric. Știu că te simți trădat, dar ia seama bine: se face gol în jurul tău.
Poate ai uitat ceva: harul Lui Dumnezeu. Nu tu, nu al tău, ci al lui Dumnezeu. Harul nu poartă numele tău, nu e rodul tău, nu e ideea ta, nu e lucrarea ta, ci a lui Dumnezeu. Păcatul e al tău și al meu. Păcatul poartă numele tău și al meu. Harul e a lui Dumnezeu. Doar al Lui. Are marcă cerească și este exclusiv dumnezeiesc.
Nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea...
Dulceața pocăinței? O amintire demult uitată...
Dulceața părtășiei? Un trecut apus....
Dulceața cuvintelor? O copilărie abandonată...
Dulceața purtărilor? O naivitate de care zâmbești acum...
Am întinat pe mulți în ziua în care harul a devenit amarul...
Harul a rămas doar în cântările născute în temnițe, în foamete, sărăcie, persecuții, bătăi. Astăzi este amarul imaginii de sine, mândriei, dorinței de înălțare.
Harul a rămas doar în predici ținute la amvon, pe buzele predicatorilor. Astăzi este amarul faptelor multor din cei ce populează bisericile.
Harul a rămas doar un blazon al bisericii. Astăzi ce se poartă este amarul vorbelor, amarul părerilor, amarul judecăților, amarul invidiei, amarul resentimentelor.
Păcatele noastre ne-au separat de Dumnezeu pentru o vreme, până când a venit Harul. În ziua când harul devine amarul, când harul este batjocorit, disprețuit, folosit pe post de chilipir, facem loc chinuitorilor, celor care ne vor pune mâna în gât, așa cum am făcut și noi cu datornicii noștri.
Harul nu umblă cu ochii închiși, nu este orb. El vede răutatea, vede disprețul, vede purtările urâte. Dar nu se oprește aici, ci vede mai ales iertarea lui Dumnezeu.
Când Hristos a strigat pe cruce: ,,Tată, iartă-i căci nu știu ce fac’’, ne-a spus de fapt: iartă-i căci nu știu ce își fac...! Răutatea deși lovește în alții, de fapt este un mod de a te pedepsi pe tine.
Harul nu este surd. Aude șușotelile, chicotelile și șuieratul vorbelor disprețuitoare. Dar nu se oprește aici, ci aude susurul blând al Duhului Sfânt care vorbește prin Cartea cărților: ai preț în ochii Mei, te iubesc cu o iubire veșnică.
Harul nu înseamnă o politețe din partea lui Dumnezeu, nu înseamnă un cuvânt frumos, un compliment, ci înseamnă o inimă nouă, un duh nou.
Când intră harul în viața noastră, intră Hristos așa că: nu mai trăiesc eu, ci Hristos în mine.
Har să avem!
Florin Ianovici
