Psalmii 84:6 – "Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări."
Valea Plângerii.
Prin ea nu te plimbi, ci o străbați. Fiecare zi în Vale înseamnă un mare efort să depășești până și cele mai mărunte lucruri.
Tot ce este simplu pentru alții necesită un efort imens pentru cei aflați în Vale. Când durerea te-a încolțit, e greu și să stai pe scaun, să respiri sau să umbli.
Curg multe lacrimi în Valea Plângerii. Le găsești pe obrajii multor oameni sinceri, harnici, devotați, care nu au decât vina de a fi iubit.
Sunt lacrimile mamelor, prieteniilor trădate, celor cu speranțele năruite sub loviturile de topor ale răutății.
Ploaia timpurie germinează sămânța din ogor.
Când eram la liceu am primit o veste care mi-a dărâmat toată munca și m-a culcat la pământ. Am plecat pe străzi, plângând.
Deodată a început o ploaie măruntă care s-a amestecat cu lacrimile mele. M-am bucurat pentru că nu îmi mai era rușine să plâng. Nimeni nu știa că împreună cu ploaia erau și lacrimile mele.
Ploaia timpurie e mila Lui Dumnezeu care curge din cer și se amestecă cu lacrimile tale.
Așa pornesc izvoarele de jos.
Când lacrimile tale se amestecă cu ploaia milei Sale, țâșnesc izvoarele bucuriei de a te ști iubit de un Tată care nu te lasă, nu te părăsește. Abia atunci Valea Plângerii devine Valea binecuvântării.
Lacrimile tale, ploaia timpurie a milei Sale, fac să țășnească izvoarele binecuvântării.
Să nu uiți niciodată Cine te iubeste cu adevărat.



%20%23%20MM.gif)





