%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Cuvântul „Dumnezeu”, cu întreaga realitate din spatele lui, trebuie să reprezinte mult pentru orice om. Prin urmare, avem obligația să-L tratăm pe acest Dumnezeu cu cea mai mare seriozitate. Dar dacă Îl luăm pe acest Dumnezeu în serios, constatăm de asemenea că trebuie să ne luăm în serios și pe noi înșine.
Desigur, nu devenind posomorâți sau depresivi, ci mai degrabă responsabili în a ști cine suntem și ce vrem să facem. Înțelegându-ne propria identitate și rostul în viața suntem conduși spre cea mai înaltă formă a consumării vieții: să I te închini lui Dumnezeu pentru tot ceea ce este El.
Închinarea nu se va sfârși niciodată, chiar dacă vor fi clădiri care se vor dărâma, chiar dacă adunările vor adormi, chiar dacă resursele financiare se vor epuiza. Noi construim în prezent, pentru vremea aceasta, discutăm acum, plătim în vremea aceasta, dar când vremea viitoare va veni, vremea de acum se va sfârși. Acum noi vedem gloria lui Dumnezeu ca printr-un geam, confuz, dar atunci Îl vom vedea față în față; acum apreciem o mică parte, dar atunci vom putea să-L recunoaștem și să-L apreciem pe Dumnezeu pe deplin.
Închinarea este umilă și plină de bucurie. Adevărata închinare nu face spectacol, nu stârnește o mare agitație, nu este forțată, nu este lipsită de entuziasm, nu se uită necontenit la ceas, nu este preocupată de activitatea pesoanei de alături. Adevărata închinare este deschisă față de Dumnezeu, Îl adoră pe Dumnezeu, Îl așteaptă pe Dumnezeu, se încrede în Dumnezeu.
Spunea psalmistul: „...ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui.” Frumusețea lui Dumnezeu este frumuseța dragostei Sale. Dragostea din creație, dragostea care recreează o lume distrusă de păcat. Toată frumusețea care ne solicită admirația, recunoștința, chiar venerația la nivel pământesc ne împinge ușor înspre credința că în spatele acestei lumi frumoase nu se află întâmplarea, ci Dumnezeul dragostei. Cel care a creat toate lucrurile frumoase nu este El Însuși frumos?
Acordă onoarea, închinarea, dragostea care I se cuvine acestui Dumnezeu al dragostei; sărbătorește bunătatea Lui, lucrarea mâinilor Lui și deschide-ți ochii încă o dată spre Dumnezeu pentru a-I vedea gloria și frumusețea.
