%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Aceasta a fost condiția ucenicilor Mântuitorului între Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt. Au primit o promisiune pe care o așteptau să se împlinească. Ceva venit de sus, de la Dumnezeu Tatăl prin angajamentul Domnului înălțat la cer. Era ceva măreț, dar nepriceput de ei. Era ceva necesar, dar fără ca ei să-i cunoască puterea. Pentru ei era așteptarea după Acea prezență și putere continuă prin care ei aveau să fie alți oameni.
Așteptarea nu-i ușoară și uneori e nesigură, dar pentru ei era o scurgere a timpului spre împlinire, spre finalitatea împlinitoare datorită faptului că tot ceea ce urma să se întâmple era promis de Cel care Și-a ținut cuvântul pe deplin. Era așteptarea plină de încredere și bucurie, de pace și echilibru, de reverență sfântă și mulțumire evlavioasă.
Probabil că se gândeau cum vor fi ei în viitor? Ce fel de lucrarea va fi lucrarea aceea făcută în toată puterea lui Dumnezeu? Cum le va fi mărturia? Care le va fi succesul? Ce va spune lumea despre ei?
Așteptau cu încredere fără să știe cât va dura până se va împlini făgăduința. Li s-a spus doar atât „...nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Cât avea să fie timpul acela de așteptare? Zece zile, doar atât. Cincizecimea poporului evreu avea să vină, iar Dumnezeu trebuia să-și strângă Primele Roade ale Marelui Seceriș. Au stat în liniște, fără să murmure că nu știu detalii mai precise ale promisiunii. Personal, cred că ar fi așteptat oricât la gândul că Duhul lui Dumnezeu avea să fie Colaboratorul și Însoțitorul lor permanent.
S-au întors în Ierusalim cu toții. Nimeni nu a dezertat de la misiunea încredințată, toți voiau să vină peste ei Duhul, Puterea, înțelegând că doar așa puteau să fie oameni deosebiți între oameni obișnuiți. L-au ascultat pe Domnul lor în totalitate și s-au întors în odaia de sus ca să se roage în unitatea cugetului. Au învățat de la Toma că absența din cadrul comuniunii frățești te poate lipsi de mari oportunități. Cred că vorbeau mult despre Isus, mai ales că acolo era mama și frații Lui. Timpul acela a trecut repede pentru că mintea și inima le era plină de Hristos.
Dragi frați și prieteni, mai așteptăm noi cu încredere, liniște și bucurie ceva? Gândul nostru mai este conectat la ce va să vină? Lucrurile promise de El trebuie așteptate într-un anumit fel. Ești gata să înveți de la ucenici? Decide pentru viața ta să-ți împrospătezi promisiunile pe care ți le-a făcut, iar mai apoi trăiește-ți viața în bucuria și nădejdea Domnului. Ce promite, El le ține, crede, crede, ne-ntrerupt!
