C. a fost preot. Prieten cu mine. Dintr-un motiv de disperare s-a sinucis! Oamenii m-au întrebat „cum de s-a putut întâmpla una ca asta?” Le-am spus că nu știm ce s-a gravat în inima lui ori în creier, mai ales a unui om care îl slujea pe Dumnezeu! Dar știu că în groapa de disperare NU a mai privit la scara ce era în fața lui!

Când ajungem în furtunile vieții, în adâncuri, în mocirlă, în eșec, în falimente, (adică acolo jos de tot), noi de cele mai multe ori privim ca la sfârșitul lumii. „De aici nu se poate ieși!”, răsună în urechi, în inimă, în plămâni, mare cor al pesimismului. Totul împrejur devine betonat. Fără scăpare... Dar de cele mai multe ori uităm că în groapa disperării este o... scară! Da, în fiecare groapă este o scară! O schelă care te urcă...

E drept, când ajungem în groapă disperăm. Dar scopul lui Dumnezeu nu e să rămânem acolo! Pentru Iosif groapa Dotanului, sau închisoarea lui Faraon, nu au fost hău-ri. Ci scara de a urca premier în Egipt. Pentru evrei Egiptul nu a fost o groapă. Ci o scară. De acolo au urcat în Canaan. Pentru cei trei tineri iudei, slujitori ai lui Nabucodonosor, cuptorul de foc nu a fost groapa pieirii. Ci scara de a urca apoi în fruntea administrației babiloniene. Și pentru Daniel la fel. Pentru Hristos, răstignirea pe o Cruce înfiptă-n Dealul Căpățânii, nu a fost finalul. Nici așezarea Sa într-un mormânt. Mormântul a fost scara pentru Înviere!

Fiecare groapă are o scară! Până și păcatul – bezna minții, groapa cea mai mocirloasă a sufletului – are o scară de ieșire spre sfințenie: Crucea Domnului Isus!

Când treci printr-o groapă, accidental sau cu bună știință, nu dispera. Nu-ți face hara-kiri. Nu-ți pune ștreangul de gât. Nu urla la soartă! Privește atent după scara pe care trebuie să urci. Dumnezeu ne permite uneori să ajungem în gropi tocmai pentru a-I folosi scara!

Dacă nu găsești scara strigă la Dumnezeu să-ți deschidă ochii! Uneori lacrimile ne împiedică să-I vedem scara Harului rezemată de buza Cerului!

 ----------------   -----------------  --------------

PS: Personal, în viață, am trecut prin multe gropi. Când m-am trezit în ele inițial am disperat. Dar mai târziu am înțeles că spre Cer nu e o cale presărată cu trandafiri. Ci cu gropi. Dar și cu multe scări...

Nicolae.Geantă

https://nicolaegeanta.blogspot.com/