„De ce ar vrea Dumnezeu să mă încerce?”, e o întrebare pe care am auzit-o des în ultima perioadă. „Ce, nu știe El cât sunt de credincios?” Nu, Dumnezeu nu mă trece prin încercare numai să vadă credincioșia mea, ci ca El să-și dovedească față de mine credincioșia Sa.
Încercările sunt poligonul lui Dumnezeu. Locul Său preferat de teste. Dar și de intervenție. Când Șadrac, Meșac și Abed Nego au fost forțați să se închine în Valea Dura în fața idolului de 27 m al împăratului Nebucadnețar ar fi putut să spună: „Ne închinăm la exterior, dar în inima noastră rămânem loiali”, sau „O să ne cerem iertare după ce ne ridicăm!” Însă scuzele ar fi anulat relevația lui Dumnezeu! Dar integritatea lor a permis lui Dumnezeu să își arate puterea.
„Când încercăm să manipulăm o situație, ratăm un miracol”, zicea Bob Gass. Când luăm lucrurile în propriile noastre mâini, îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație. După ce au trecut de „poligonul” din Valea Dura toată Împărăția lui Nebucadnețar a recunoscut că Domnul e singurul Dumnezeu!
Știu, nu ne plac încercările. Presiunile. Testele grele. Dar ele dovedesc că „Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9). Și, să arate „curăția dragostei noastre”, cum ar spune Apostolul Pavel (2 Cor. 8:8).
Sunt necesare încercările? Cineva zicea că dacă viața nu ți se împotrivește deloc, sufletul nu prea are motive să se înaripeze...
Ah, uitasem: după ce-au trecut de „poligon” cei trei tineri au devenit guvernatori în Babilon (Daniel 2:49). Când faci ceea ce este bine, Dumnezeu îți va face bine!
Nicolae.Geantă
www.nicolaegeanta.blogspot.com