Gaudí știa că nu va trăi până la finalizarea lui Sagrada Família. Lucrările au început în 1882 și au durat atât de mult din cauza complexității extreme a bisericii, a dependenței de finanțare privată și a întreruperilor repetate ale istoriei. Majoritatea machetelor și planurilor originale din ipsos ale lui Gaudí au fost distruse în 1936 în timpul Războiului Civil Spaniol, lăsându-i pe succesorii săi să reconstituie ce puteau și să umple golurile.

Banii au fost mult timp o problemă. Ideea inițială a fost de a finanța Sagrada Família prin donații din partea oamenilor care își ispășeau păcatele. În cele din urmă, vânzarea de bilete a devenit mai importantă, mai ales după ce Jocurile Olimpice din 1992 au pus Barcelona pe harta turistică globală. Astazi, lucrările sunt finanțate aproape în întregime din vânzarea de bilete, ceea ce o transformă într-o atracție turistică pentru care turiștii plătesc literalmente sa fie  construita.

Deși vizita lui Papa Leo a marcat finalizarea structurii centrale, aceasta este acum cea mai înaltă biserică din lume. Finalizarea tuturor detaliilor va dura mulți ani. Cea mai mare provocare ramine intrarea principală a bisericii, cunoscută sub numele de Fațada Gloriei, pe care Gaudí a avut-o în vedere în vârful unei scări monumentale. Când a planificat inițial biserica, amplasamentul se afla la periferia Barcelonei, înconjurat de capre care pășteau.

Orașul în expansiune a înghițit de mult zona. Construirea scării principale astăzi ar necesita demolarea a sute de apartamente și magazine.

Opiniile sunt impartite. Unul dintre aceste apartamente aparține lui Salvador Barroso și familiei lui. El reprezintă un grup de locuitori afectați de extindere și estimează că demolarea ar cauza relocarea a aproximativ 3.000 de persoane.

Barroso se opune extinderii Sagrada Família, în timp ce Silvia Gil, o alta locuitoare in cartier, a observat cum turismul a schimbat caracterul zonei. Fundația Sagrada Família face presiuni pentru ca viziunea lui Gaudí să fie realizată pe deplin. Barroso susține că proiectul ar trebui să rămână în perimetrul său actual. „Ei ar trebui să stea în casa lor, iar eu voi sta în a mea”, a spus el. Decizia aparține administrației locale a Barcelonei.

Barroso trece zilnic pe lângă Sagrada Família, dar nu a pus niciodată piciorul înăuntru. Compară clădirea cu o mona de Pascua, o prăjitură de Paște decorată cu bomboane colorate. „Avem un parc tematic numit Sagrada Família, dedicat în mod unic și exclusiv turismului”, a spus el.

Silvia Gil, care a crescut în cartierul catedradeli, spune că acesta era odinioară un cartier comercial înfloritor, cu magazine care vindeau de toate, de la legume proaspete la haine pentru copii. Acum, magazinele deservesc aproape doar turiștii, vânzând suveniruri, gustări și băuturi răcoritoare.

Multe apartamente au fost transformate în închirieri turistice pe termen scurt. Gil dă vina pe turismul excesiv, nu pe biserică în sine. Sagrada Família o copleșește de emoție ori de câte ori o vizitează, spune ea. „De fiecare dată când intru, spun wow! Culorile, lumina - este incredibil”, a spus ea. „Tot efortul s-a meritat.”

Peter Costea