• Vezi și: Peter Costea ◉ Cum se spune „Babilon”?

În anii 60 și în acest context de fermentare culturală s-au născut părinții viitoarei mari scriitoare de culoare din Jamaica, Safiya Sinclair. În 2023 ea a publicat o carte deosebit de interesantă și detaliată privind familia ei și cultura rastă în care a fost crescută și a cărei adeptă a fost până la 19 ani, când a abandonat religia tatălui ei.

Titlul cărții este How to Say Babylon (A Memoir) / Cum se spune Babilon (O autobiografie). La începutul anului am avut prilejul să o citesc. La 335 de pagini, cartea a fost bine primită în cercurile literare, este lejeră de citit și foarte captivantă.

Referința la „Babilon” în titlul cărții face aluzie la eticheta pe care rastas o pun celor care nu aparțin religiei lor. Pentru ei, lumea se împarte în două: lumea rasta și restul lumii (Babilonul). Această divizare a lumii a influențat viața autoarei până în cele mai mici detalii ale ei, până la 19 ani.

Safiya a fost unul dintre cei 4 copii ai familiei Sinclair. Părinții erau săraci lipiți pământului, iar descendenții lor la fel de săraci din generație în generație. Erau descendenți ai sclavilor africani strămutați de englezi în colonia lor, Jamaica, pentru a munci pe plantațiile de zahăr. În timp, descendenții lui Safyia au adoptat credința rastafariană.

Tatăl lui Safyia, Howard, era devotat credinței. Cu puțină școală, părinții lui, ca de fapt și al viitoarei lui soții, erau pescari. Pescuiau 6 zile pe săptămână și vindeau peștele la piață pentru a-și întreține familiile. Au fost și rebeli, din când în când răzvrătindu-se împotriva autorităților. Autoritățile din Jamaica vedeau în rastas un grup mesianic pe care încercau să-l controleze pentru a preveni revolte generalizate. Deseori, autoritățile le distrugeau culturile de marijuana, ceea ce genera ciocniri violente.

Mama lui Safiya, Esther, s-a născut cu 6 degete la mână. Și ea și Howard proveneau din familii numeroase. S-au întâlnit la un concert improvizat unde Howard performa reggae. În aceeași seară, Howard i-a cerut lui Esther să se mute la el și să locuiască împreună. Ea a acceptat și cei doi au devenit „soț și soție” fără acte sau ceremonie oficială. Locuiau în Montego Bay, pe malul oceanului, în nordul insulei.

Un an mai târziu s-a născut Safiya, în 1984. Își amintește evenimente din viața ei începând de la 4 ani. Locuiau într-o casă cu două camere ca sardinele, Safiya cu părinții ei și bunicul ei (om în vârstă) care trăia cu o adolescentă cu care avea un copil. Casele cartierului erau mici și apropiate, familiile mirosind mâncărurile gătite de fiecare. Asta scotea la iveală și nivelul material al vecinilor.

În anii incipienți ai vieții, Safiya mai să se înece în ocean, fiind scăpată de mama ei. Încă de la o vârstă timpurie, Safiya este îndoctrinată de tatăl ei în rastafarianism. Învață să-l venereze pe Selaisse, al cărui portret imens era atârnat pe peretele camerei. Părul ei nu a fost tăiat până la 19 ani, ci împletit după rânduiala rasta. Părinții au crescut-o să devină „a rasta wife / o soție rasta”, așa cum era soarta fetelor născute în rastafarianism.

La școală, Safiya începe să înțeleagă „Babilonul”, lumea de afară. Copiii fac bancuri pe seama ei, o batjocoresc, îi dau porecle, dar ea rămâne neclintită în tradiția în care e crescută. Nu are voie să poarte pantaloni, bijuterii, nici să folosească produse de înfrumusețare ori să se machieze.

Peter Costea