E bine sa pierzi alegerile din cind in cind. Sa nu te ingimfi, sa inveti si sa nu repeti. Sa nu iti pierzi nadejdea. Aceste concluzii mi se par rezonabile acum dupa masacrul conservatorilor si republicanilor in alegerile din SUA. Nu este o exagerare: a fost un adevarat masacru. Dupa oricare alegeri se fac analize de ambele parti. Cei care cistiga analizeaza ce le-a adus buruinta, iar cei care pied ce le-a cauzat infringerea. Democratii au facut-o. La fel republicanii.

S-au vinturat si se vor vintura opinii. Dar eu ramin la cele trei concluzii din virful postarii. Republicanii au devenit excesiv de aroganti, in timp ce democratii tot mai extremisti si irationali. Din acest motiv au pierdut acum doi ani. Republicanii, insa, s-au obisnuit sa cistige alegeri dupa alegeri, pina cind ulciorul s-a spart - la fintina. Doar in ultimii 20 de ani (aproximativ) au inceput sa intinda mina minoritatilor rasiale ori etnice pentru a-i include in “marele cort” republican cum le place lor sa spuna. Pina cind republicanii s-au dezmeticit, inevitabilele mutatii demografice ale Americii au trecut pe linga ei, dar au fost captate de democrati.

Democratii au adoptat o politica de extindere a mesajului lor. In ultimii 20 de ani, un numar notabil de candidati din diverse grupuri etnice si rasiale au ajuns in congres si functii publice pe listele democrate. Un exemplu deja notoriu este musulmanul (fiu de imigranti egipteni) care a fost ales senator de Michigan. Este primul musulman ales in Senatul SUA. Nimic rau cu asta daca (si doar daca) el si ceilalti musulmani ajunsi in Congresul SUA se integreaza si urmaresc binele suprem al SUA. Istoria recenta, insa, dovedeste ca foarte probabil asta nu se va intimpla. Toti politicienii musulmani ajunsi in functii publice sunt tineri, aroganti, descendenti ai refugiatilor musulmani primiti cu bratele deschise de catre America, dar care acum dispretuiesc America, crestinii si credinta crestina.

Aroganta merge inaitea caderii, spun Sfintele Scripturi. Cel mai arogant presedinte cunoscut Americii, dl Trump, nu a candidat – direct. Indirect, insa, el a fost candidatul pe care votantii l-au vazut pe listele electorale pe 3 noiembrie. Nu au privit la partile bune ale politicilor lui. Dl Trump a generat o crestere economica sustinuta de cind e presedinte, 3.4% doar in ultimul trimestru – o crestere pe care nicio tara europeana nu a mai cunoscut-o de decenii. A redus inflatia mostenita de la Adminsitratia Biden. A pus capat risipei de bani publici in invatamintul universitar. A tinut piept Chinei care ocheste si Uniunea Europeana pentru a o distruge economic. A incercat (pina acum fara succes) sa stopeze marsul inexorabil al Iranului spre dobindirea de arme nucleare. A pus judecatori conservatori in tribunalele americane. A pus capat politicilor de singa care tinteau distrugerea valorilor crestine.

Dar votantii nu au privit la aspectele de succes, ci la cele de insucces. Razboiul cu Iranul, inflatia ridicata, centrele de stocare IA, tarifele, cresterea preturilor la carburanti si energie – toate aceste nereusite au fost taxate. La fel lacomia (asa perceputa) si coruptia presedintelui si a familiei lui. Big time, cum se spune in engleza! Adica pina la aproape o anihilare completa.

Multe se vor putea intimpla pina de acum in doi ani. Electoratul e volatil si instabil. Azi il ai, miine nu. Dar alegerile au dovedit ca electoratul american acum se imparte in trei (3) segmente principale: (1) republicanii - conservatorii; (2) democratii – progresistii; si (3) populistii (care sunt un amalgam de dreapta si de stinga). In 2024 grupul (3) s-a alaturat republicanilor, iar anul acesta democratilor.

Electoratul european e oarecum asemanator. Pentru noi ca si crestini, insa, lucrurile ramin clare si imuabile: avem obligatia sa urmarim binele cetatii, sa ne facem datoria fata de “cei inaltati in dregatorii”, in odaitele si comunitatile noastre. Si sa nu ne lasam tulburati de mutatiile politice, economice si militare ale zilelor in care traim.

Peter Costea