• Vezi și: Peter Costea ◉ Jason Hill, povestea reîntoarcerii unui ateu la Dumnezeu (I)

Într-o zi, cu mai bine de 20 de ani în urmă, Hill a simțit o mișcare în conștiința lui în timp ce se îndreptă spre auditoriul universitar unde preda un curs de logică. Instantaneu și-a amintit de bunică lui, Ivy Polack, care la învățat să se roage în pruncie. De fapt, cartea lui este dedicată bunicii care, scrie el, „teach me how to pray / ma învățat cum să mă rog”. La pătruns neliniștea. A încercat să se roage chiar în acele momente, să aibă un dialog cu Dumnezeu, dar nu putea. Tăcere.

Prelegerea a făcut-o repede, fiind în grabă să se întoarcă în birou. Ajuns în birou a izbucnit în lacrimi. Fără să se poată opri. Sa prăbușit pe genunchi. A strigat către Dumnezeu spunând că nu știe cum să se roage. Că a uitat ce la învățat bunică. Au fost moment în care a auzit un foșnet în conștiință, spunându-i, „if you cannor pray, write me letters / dacă nu poți să te rogi, scrie-mi scrisori”.

Dacă la rugăciune Hill nu se pricepea, se pricepea la scris. Publicase deja câteva cărți. A început să scrie scrisori lui Dumnezeu acum 22 de ani, iar cartea tocmai publicată conține 160 de pagini de scrisori.

Scrisorile sunt fascinante și reflectă evoluția, asemenea Fiului Risipitor, morală și de conștiință a lui Hill. Reîntoarcerea lui acasă, la Dumnezeu, acolo unde sa aflat în anii prunciei. Scrisorile denotate și evenimente din viața lui Hill și a familiilor lui pe cei 22 de ani, nu puține dintre ele tragice, care l-au ajutat să se întoarcă acasă.

Au fost însă și moment de ezitare și oboseală în reîntoarcerea lui Hill acasă. La vârsta de 17 ani a fost molestat sexual de un bărbat în Jamaica. Lucru curios, bărbatul respectiv era profesor la liceul lui Hill, dar și prieten al familiei lui.

„Nu am rezistat” scrie Hill. Ajuns în America 3 ani mai târziu, Hill a rămas victimă a imoralității sexuale. Pînă Dumnezeu a început să lucreze în viața lui. Au fost ani în care, scrie Hill, „my soul feel incomplete ... I cried out to God, and deep in my heart / sufletul meu se simțea neîmplinit ... Am strigat către Dumnezeu și în adâncul sufletului meu”.

După ani de singurătate spirituală și scrise lui Dumnezeu, Hill a pășit iarăși în biserică, în Vinerea Mare din 2019. Cuvântul lui Dumnezeu la pătruns adânc, izbucnind într-un plânset interminabil. Sa reîntors la Paște în aceeași biserică, ascultând mesajul simplu al pastorului, dar care la zguduit.

Pastorul spunea, simplu, că mormântul lui Budha e gol. La fel mormântul lui Mahomed, dar „the tomb of Christ is empty, for He has riser / Mormântul lui Hristos e gol, pentru ca a înviat”. „God is alive / Dumnezeu este viu”, a exclamat Hill în sufletul lui. Un strigăt asemănător strigătului Fiului Risipitor.

În perioada anilor de reîntoarcere, Hill a trecut și prin încercări personale care l-au apropiat de Dumnezeu pe care, scrie el, „I have insulted and despised / l-am insultat și disprețuit”. Ajuns în spital, era în pragul morții. Auzea medicii strâng către el „dl Hill, respirați, faceți un efort să rămâneți în viață”, în timp ce medicii vorbeau între ei „we are going to lose him / se pare că îl vom pierde”, adică va muri.

Curios, scrie Hill, în acele momente critice nu a intrat în panica. Și-a dat seama că viața e în mâna lui Dumnezeu, un fir care se poate rupe oricând. Tulburările emoționale, însă, nu au încetat.

Gândul morții continuă să-l domine din când în când. Scrie Hill: „in the ensuing years I lapsed into a deep suicidal depression ... I steadfastly pursued a morbid and romantic fascination with death / în anii următori am căzut într-o depresie suicidă .. am urmărit cu perseverență o fascinație morbidă și romantică cu moartea”.

În final, Dumnezeu a biruit. „To live is a decision / a trăi este o decizie” scrie Hill.

Notă: Postez ultima parte a recenziei mâine.

Petru Costea