%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
La 40 de ani (1686), Leibniz scrie Examination of the Christian Religion / Tratat privind religia creștina. În 100 de pagini de text, Leibniz încearcă să explice tezele fundamentale ale creștinismului din perspectiva logicii. Scrie, de asemenea, un tratat privind „originea cifrelor și numerelor" care, afirma el, „reprezintă misterul creației și tot ce există își are originea în Dumnezeu și nimic altceva".
Munca și logica lui Leibniz l-au făcut un pionier al teoriei creaționiste care a devenit un răspuns la provocarea evoluționismului lui Darwin de mai târziu. Prin logică și matematică, Leibniz ajunge la concluzia că universul a fost conceput dinainte, în conformitate cu un plan bine închegat, pe care el îl numește „pre-existing harmony / armonia pre-existentă".
Armonia, era Leibniz convins, va continua până când Creatorul va pune capăt părților componente ale Universului. Dumnezeu este Forța, Energia care ține toate părțile Universului împreună, concluzionează el. Este o idee care transmite pe înțelesul omului modern și în termeni seculari ceea ce, sub inspirație divină, Apostolul Ioan scria cu 2000 în urmă (Ioan 1:1-4).
În domeniul moralității, Leibniz a recomandat abstinența de alcool. În domeniul tehnologiei, Leibniz a încercat să facă unul dintre primele calculatoare. În domeniul medicinii, a recomandat ca oamenii să aibă mereu o atitudine pozitivă. În final, Leibniz a fost un optimist permanent, asta fiind caracteristica lui primordială. De fapt, dacă ar fi să dăm crezare recenziei lui Gottlieb, cuvântul „optimist" a apărut în vocabularul european după moartea lui Leibniz, într-un obituar publicat de un jurnalist francez care atrăgea atenția asupra caracterului primordial al omului de știință creștin care a fost Leibniz, privirile lui îndreptate spre Dumnezeu în oricare domeniu în care a fost implicat, ajungând la aceeași concluzie: Dumnezeu este Creatorul și ne-a dat nouă, pământenilor, un univers armonios, cel mai bun posibil dintre toate alternativele.
Leibniz a avut și probleme de sănătate, dar a rămas optimist. În anul final al vieții s-a văzut cu Petru cel Mare într-o stațiune de băi din Germania, unde Țarul Rusiei venise în vacanță. Împreună, cei doi au planificat o expediție științifică pentru Leibniz în Siberia până la Oceanul Pacific. Leibniz a muncit în fiecare oră a vieții, a învățat pentru sine, dar și pe alții, și rămâne un exemplu de om de știință care a studiat și dovedit – cel puțin în mintea lui, frumusețea și perfecțiunea Creației.
Ca om de știință nu trebuie să fii de acord cu tot ce Leibniz a scris și spus. Dar trebuie să recunoști că Leibniz dă lecții în umilință și integritate științifică experților și oamenilor de știință de astăzi.
