%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
O carte tocmai publicată îi încurajează pe progresiști să înceapă să facă copii. Problema este că nu au cu cine. Ofer în acest link un interviu cu autorii: https://time.com Titlul cărții este After the Spike: Population, Progress, and the Case for People / După o creștere spectaculoasă: populație, progres și pledoarie pentru oameni.
Ați observat, fără îndoială, că în ultimul an am scris deseori privind demografia. Asta se datorează numărului în creștere de materiale scrise de publicațiile influente privind iarna demografică înspre care inevitabil ne îndreptăm, dar și interesului (dar și îngrijorări) celor care abordează subiectul. Dacă până recent subiectul era abordat cu precădere în cercurile conservatoare, uimește interesul deosebit pe care subiectul îl suscită în aceste zile în cercurile de stânga și cele progresiste.
Dacă îngrijorarea pentru conservatori este că declinul demografic reflectă declinul valoric – cu toate consecințele lui, pentru progresiști declinul demografic suscită interes din motive strict economice. Iar dacă conservatorii în mod consistent au atenționat privind declinul demografic, dimpotrivă, progresiștii l-au încurajat.
Interesul economic al progresiștilor este de înțeles: bunăstarea economică și socială (educație, sănătate, asigurări sociale) depind de existența unei forțe de muncă vaste și robuste care să muncească și să genereze resurse și bugete naționale vaste. Penuria de tineri și copii înseamnă capitulare demografică și finele statului social atât de drag europenilor.
Peste noapte, stânga politică vrea copii, dar nu are cine să îi facă. Majoritatea copiilor se nasc în familii conservatoare și religioase. Mai puțini sa nasc în familiile progresiste. Progresiștii au descurajat procrearea în mod intenționat, promovând avortul, aberațiile sexuale, destrămarea familiei și a căsătoriei, feminismul, adică a instituțiilor și gândirii care nu produc viață.
Ce-i de făcut? Am atenționat vreme de mulți ani că noi, conservatorii și creștinii, aducem pe lume copii și menținem astfel stabilitatea socială și demografică a națiunii. Progresiștii, pe de altă parte, ne confiscă copiii și îi transformă în progresiști, în ființe umane cărora le lipsesc responsabilitatea socială și interesul procreării. Asta este o dilemă mare pentru creștini, familiști și conservatori: avem avantajul demografic, dar nu avantajul influenței.
Redau câteva fraze din carte în română, urmând ca cei interesați să acceseze material adițional, în engleză, aici: https://www.theatlantic.com
***
Dean Spears [autorul cărții] nu vrea să vă alarmeze. Coautorul cărții „După creșterea bruscă: Populație, progres și argumente pentru mai multi oameni” susține că termeni alarmiști precum „criză” sau „urgență” nu vor face decât să diminueze atenția cifrelor reci și concrete, care arată că, în aproximativ 60 de ani, populația lumii ar putea scădea la o dimensiune nemaivăzută de secole. Alarmismul ar putea, de asemenea, să-i facă pe oameni să se distanteze, ceea ce înseamnă că nu se vor implica în proiectul controversat din punct de vedere cultural de a cere oamenilor - adică femeilor - să aibă mai mulți copii.
Recent, în Statele Unite și în alte țări occidentale, a avea sau a nu avea copii este uneori o întrebare cu o afiliere politică: fie ca ești aliat cu pronataliștii conservatori, fie ca faci sacrificiul personal suprem pentru a-ți reduce amprenta de carbon. Spears pledează pentru creșterea numărului de locuitori ai planetei. Cartea lui discută creșterea demografică de-a lungul istoriei omenirii și declinul care se apropie, precum și modul in care subiectul trebuie abordat politic.
Peter Costea
