%20%23%20MM.gif)
-
Vezi și: Peter Costea ◉ Turmă fără păstor
Bashan explică faptul că politicienii și secularismul în general au fost mereu interesați de creștinism și, în ultimele decenii, în mod special de evanghelicii și catolicii conservatori. Ei asigură, încă, bastionul cel mai impenetrabil pentruseculariști și politicienii progresiști. Nu doar în America de Nord, dar și în America de Sud. Ceea ce explică de ce peste tot în lume unde mass-media seculară abordează subiectul evanghelicilor o face câte se poate de tendințe și agresive.
În America, evanghelicii constituie 32% din populația țării, adică 32% din întregul electorat american. 80% dintre ei votează republican. Progresiștii și-au pus în minte să reducă acest procent la 70%, sperând astfel o astfel să slăbească suficient de mult pentru ca agenda progresistă, în toate formele ei, să devină lege.
Creștinismul progresist american pe care îl vedem în zilele noastre este, deci, tema fundamentală a cărții lui Basham, și reflectă rezultatul unei campanii susținute, fie de anihilare a creștinismului, fie de ademenire și combinare a doctrinelor progresiste seculare și marxiste cu cele creștine.
În această capcană fără ieșire au căzut și evanghelicii Americii, prin pastorii lor. Nu toți, ci doar o mână dintre ei și un segment relativ mic la mișcării evanghelice. Dar ambele grupuri sunt în creștere.
Istoria acestei penetrări – dar și extinderi, a progresismului în mișcarea evanghelică din America sau descrie Besham în Shepherds for Sale. Este cartea pe care am lecturat-o în ultimele săptămâni.
Dacă totalitarismul și gramele nu au avut mare succes în obiectivul lor de a anihila creștinismul prin forță, progresul zilelor noastre o fac prin politici și infiltrări, dar mai ales prin investirea – cumulativă, a sute de milioane de dolari. Dacă până acum aceste investiții aveau ca obiectiv asaltul frontal asupra evanghelicilor și catolicilor conservatori din America, Obama a schimbat strategia: organizații progresiste neguvernamentale rescriu Evanghelia pentru a susține toate cauzele progresiste: avortul, clima, migrația, revoluția sexuală, ideologia de gen, anti- rasismul, supremația rasei albe, mass-media creștină și alte teme similare.
Învățăm, de exemplu, din cartea lui Basham, că ceea ce vedem astăzi nu este în întregime nou. În 1923, teologul presbiterian Gresham Machen a publicat Christianity and Liberalism / Creștinismul și liberalismul (progresismul), o exortație pentru creștinii din vremea lui să nu se lase distrași de influențe seculare din zilele lui (ateismul, marx, comunismul, hedonismul, necredința, evoluția ), ci să se concentreze pe esența eternă a creștinismului – mântuirea sufletului. [Link: https://au.thegospelcoalition.org]
Machen a atras atenția asupra conflictului dintre credință și secularism. Biserica Anglicană din America (Episcopală) a fost prima care a mușcat momeala, secularizându-se atât de profund acum doar 15.000 de adolescenți mai sunt „confirmați” anual în această confesiune. În contrast, numărul adolescenților baptiști care se botează anual în America este cu sutele de mii.
Tot din perspectiva istorică, Basham abordează fascinantul subiect al infiltrării mișcării evanghelice din America de către Comintern / URSS, prin Partidul Comunist din SUA între 1920 și 1950. Ateii comuniști americani au început să insereze în vocabularul liturgic al evanghelicilor doctrine marxiste, cum ar fi „ dreptatea socială”, „echitate”, „egalitate” ca obiectiv fundamental pentru politica Americii. Arhivele recent deschise privind subiectul denotă agresivitatea și perseverența cu care URSS a urmărit această propagandă între evanghelicii Americii.
Îmi este, într-un sens, jenă să citez una dintre impresiile furnizorilor Cominternului lui Stalin privind naivitatea cu care unii pastori au primit doctrinele sociale marxiste. Scrie Basham „cei mai mari păstori dintre ei [au fost] pastori, deoarece operatorii comuniști au avut mai mult succes în infiltrarea în rândurile lor decât cei ai oricărui alt grup decât în orice alt grup”.
This tendință, continuă Basham, a dăinuit până în zilele noastre. Dacă mulți dintre noi nu am fost martori la infiltrarea creștinismului de progresism între 1920 și 1950, suntem astăzi martori.
Peter Costea
