%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Nu poate exista viitor fără oameni vii. Nu poți clădi viitorul cu oameni care așteaptă cu nerăbdare momentul morții. Nu poți clădi viitorul cu oameni care cred în moarte. Nu poți clădi viitorul cu oameni care cred în obligativitatea morții înainte de moartea naturală.
Occidentul, însă, insistă că este posibil. Apostolii morții devin tot mai vociferi și insistenți în argumentul lor că viitorul este mai bun fără oamenii vii. În acest fel, clima se va îndrepta, temperaturile vor fi mai puțin extreme, oamenii vor trăi în relații mai armonioase cu mediul. Celor rămăși în urmă li se va ușura povara de a se îngriji de generația părinților lor.
Lucrurile însă devin tot mai îngrijorătoare. Trecem din sfera presupunerilor în sfera acțiunilor. Lucrul acesta este confirmat de știrile tot mai frecvente privind numărul persoanelor care își curmă viața cu îngăduința legii. British Columbia tocmai a publicat numărul persoanelor eutanasiate în această provincie canadiană în primele 6 luni ale acestui an: 923. [Link: www.bccatholic.ca]
Un număr groaznic: 923 de ființe umane au fost eutanasiate în doar 6 luni în această provincie canadiană cu o populație de sub 5 milioane. Adică 154 pe lună, ori 5 pe zi. În medie. Deci putem anticipa că până la finele anului aproape 2.000 de persoane se vor fi eutanasiat în British Columbia.
2.000 pe an este un număr imens și îngrozitor. Asta ar însemna 8.000 de persoane pe an la scara națională a României!
Aici ne-a dus "progresul" propovăduit de "progresiști".
Datele acestea statistice dovedesc că o cultură a morții s-a extins deja în această provincie canadiană. Oamenii privesc spre un viitor în care vor putea să se sinucidă, nu să trăiască. Cultura vieții pare să fie pe cale de dispariție.
Apostolii morții sunt foarte activi și ideile lor foarte influente. În mai, New Yorker a publicat un articol cu un titlu foarte provocator: We've Had Great Success Extending Life. What about Ending it? Am avut un succes extraordinar extinzând durata vieții. Cum ar fi să-i punem capăt? [Link: www.onlinelibrary.wiley.com]
Articolul discuta extinderea fără precedent a culturii morții în Noua Zeelandă unde mișcarea Exit International a devenit foarte influentă în rândul populației în vârstă. Exit International organizează mese rotunde cu persoanele în vârstă în care le prezintă argumente pentru a-și curma viața. Sunt prezentate argumentele tipice: generația în vârstă este o povară pentru generația tânără. Suferă de tot felul de boli si deficiențe fizice și mintale care fac viața vârstnicilor de nesuferit, o povară pentru persoanele suferinde. Clima, mediul înconjurător, aspectele financiare și marginalizarea socială sunt oferite ca argumente în plus pentru a încuraja vârstnicii să-și curme viața.
Cea mai îndrăzneață și extremistă poziție peste care am dat, însă, a fost publicată în mai de publicația Hastings Center Report. Titlul articolului este Ending One's Life in Advance / Curmarea timpurie a vieții. Teza fundamentală a celor doi autori este ca ființele suferinde de demență, boli mintale ori Alzimer's să fie dotate cu un cip care să conțină o substanță letală (otravă?), iar în momentul în care ființele suferinde nu mai vor să trăiască, să declanșeze substanța letală și să se sinucidă. [Link: www.exitinternational.net]
În toate aceste cazuri argumentul principal este: de ce să sufere aceste ființe umane nevinovate? Nu se prezintă alternativa vieții: ce poate ori ar trebui să facă societatea pentru a ușura suferința lor? Întrebarea ultimă e perspectiva creștină privind suferința și oamenii suferinzi. Prima este perspectiva secularismului transformat în totalitarism, anti-om și anti-uman, în numele, ironic, bunăstării omului.
Propun să alegem viața și să o promovăm. Să-i prețuim, să-i respectăm și să ușurăm suferința celor suferinzi.
Peter Costea
