%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Săptămâna trecută mi-am adus aminte de un episod din istoria baptistă la care am fost martor fără voia mea. Un păstor baptist declarat "persona non grata" pentru delict de opinie era oprit de un alt păstor baptist să predice într-o adunare locală unde fusese invitat.
Asta se întampla prin anii ‘80, în plin regim comunist, când eu aveam vreo 21 de ani, iar episodul acesta mi-a marcat profund tinerețea și începuturile slujirii. Nu am crezut vreodată că e posibil ca delictul de opinie să fie pedepsit la baptiști, campionii luptei pentru libertate.
Dar ce m-a derutat cel mai tare a fost tăcerea celor mai mulți in fața imposturii și a nedreptății. Pastorul Martin Niemoöller, arestat de naziști, spunea: "Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea." Și asta pentru că tăcuse când alții au fost luați.
Spun astea pentru că istoria se tot repetă, iar delictul de opinie este iarăși pedepsit la baptiși și iarăși unii sunt "persona non grata". Cred însă că a tăcea în fața manipulării, a dorinței de control sau în fața jumătăților de adevăr nu ne face bine. Și nu face parte din ethosul nostru baptist.
Credința creștină își va recâștiga autoritatea decisivă în societate doar atunci când creștinii se vor teme mai mult de Dumnezeu decât de capriciile oamenilor, vor refuza să tacă în fața nedreptății și își vor exprima opiniile în adevăr și cu dragoste. Și vor rămâne frați…
