Știri externe Semnele vremurilor Mapamond Creștin

Secularismul acuză creștinii de rasism

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Secularismul acuză creștinii de rasism

Pandemia a intors lumea pe dos. Iar uciderea lui George Floyd, barbat de culoare, in Minneapolis de catre un politist alb in mai 2020, a incendiat America si, in mai mica masura si Occidentul. Subiectele nonstop si zilnice ale anilor 2020 si 2021 au fost pandemia si rasismul. Batalia impotriva rasismul, insa, a fost transformata si intr-o arma de lupta impotriva crestinilor. Incepind din vara lui 2021 voci tot mai stridente s-au lansat critic la adresa crestinilor din America acuzindu-i de rasism. Dispute aparent interminabile s-au iscat intre crestinii de culoare si ceilalti, primii acuzindu-i pe ceilalti de rasism. S-a lansat deasemenea si o intreaga miscare intelectuala care acuza crestinismul in general de rasism, inclusiv crestinii din primul veac al crestinismului, teologia crestina, arta si literatura crestina, filosofia crestina, si chiar Sfintele Scripturi.

Una din cartile cele mai vitrioloce a fost recent publicata si ea propune asa numita "teorie critică a rasei".  Cartea se lanseaza in mod furibund in primul rind impotriva crestinilor neo-protestanti.

Va oferim o recenzie tradusa in romaneste de parintele Emil Ember (AFR Baia Mare). Multumim patintelui Ember pentru traducerea excelenta si prompta.

Introducere

Teoria critică a rasei este cea mai discutată și dezbătută teorie academică din America de astăzi. Susținătorii săi consideră că este un instrument de înțelegere a răspândirii rasismului sistemic încă de la înființarea țării. Opozanții săi au numit-o un cadru marxist care predispune la rasism și îi învață pe oameni să se judece reciproc pe baza culorii pielii.

O instituție care a fost afectată în mod deosebit de răspândirea teoriei critice a rasei este evanghelismul american. O carte recentă, intitulată „Liniile greșelii” (Fault Lines), a dr. Voddie Baucham jr., pastor și decan la Universitatea Creștină Africană, abordează direct mișcarea dreptății sociale și modul în care aceasta amenință unitatea credincioșilor creștini.

Termenul „evanghelic” este adesea folosit în contextul politicii pentru a-i descrie pe credincioșii practicanți albi care susțin valorile conservatoare și au afinități republicane. Îl folosesc aici pentru a mă referi la bisericile creștine protestante, pastori, laici și organizații care cred în autoritatea, infailibilitatea, ineranța și suficiența Bibliei. Acestea includ oameni de toate culorile și originile etnice care cred că învierea lui Isus a fost un eveniment istoric real, nu doar o metaforă pentru a trăi o viață mai bună sau o afirmație dogmatică învechită.

Această distincție este importantă, deoarece mulți oameni care mărturisesc că sunt creștini au o viziune complet diferită asupra Bibliei. Pentru ei, Isus a fost un revoluționar care a ajuns să răzbune sistemele nedrepte de opresiune. Ei văd îmbrățișarea teoriei critice a rasei ca un pas pozitiv în căutarea dreptății rasiale și a reconcilierii în America.

O Noua aparitie editoriala: Fault Lines

 „Liniile greșelii” (Fault Lines) explică ascendența dreptății sociale critice în fiecare aspect al politicii și culturii americane. Baucham definește dreptatea socială critică ca punctul de vedere potrivit căruia lumea este împărțită între grupuri opresoare (de exemplu, albii, bărbații, heterosexualii, cisgenerii – opuși transgender-ilor) și oprimate (de exemplu, negrii, femeile, homosexualii, transgenderii).

Această înțelegere a societății se află în centrul dezbaterilor culturale și politice despre rasism, sexism, homofobie, transfobie, xenofobie și islamofobie. De asemenea, informează limbajul anti-rasismului, intersecționalității și privilegiului de a fi alb, care este omniprezent în viața americană. O viziune critică asupra dreptății sociale privind lumea nu este doar un set de credințe. Este un mod de a vedea lumea, care este construit pe presupuneri despre, printre altele, umanitate, autoritate, rău și dreptate. Teoriile prezentate de Baucham în „Liniile greșelii” (Fault Lines) pot fi considerate ca un zid de piatră susținut de un arc. Dreptatea socială critică este teoria-cheie, care ține bolta la un loc, iar teoria critică a rasei este cheia-bolții, care stă deasupra zidului.

Zidul în sine este construit pe patru pietre de temelie: teoria conflictului lui Karl Marx, teoria hegemoniei culturale a lui Antonio Gramsci, teoria critică a Școlii din Frankfurt și studiile juridice critice ale lui Derrick Bell. Aceste teorii, dintre care unele datează de mai bine de 150 de ani, descriu societatea ca pe o luptă între clasele sociale care concurează pentru resurse finite. Clasa dominantă folosește politica, legea și cultura pentru a impune societății norme care să mențină status quo-ul și să perpetueze inechitățile sociale. Credința creștină este construită pe un fundament diferit. Biblia afirmă că Isus este piatra de temelie principală a bisericii, colecția credincioșilor autentici din trecut, prezent și viitor, care sunt descriși ca un templu sfânt pentru Domnul.

Viziunea crestina asupra societatii

O viziune creștină asupra lumii folosește Scriptura ca bază pentru adevărul moral absolut, precum și standardul potrivit căruia sunt definite binele, răul, echitatea și dreptatea. Teoria critică a rasei vede opresiunea bazată pe culoarea pielii ca fiind principala problemă a societății și transformarea structurilor și sistemelor ca soluții. Scripturile, în schimb, văd păcatul drept principala problemă a umanității și credința în Isus Hristos ca singură soluție. Tensiunea dintre aceste două concepții despre lume concurente este o temă centrală a cărții.

Această evoluție este o sursă de mare frustrare pentru americanii care își iubesc țara și sunt descumpăniți de concetățenii lor care o consideră ca sursă de mare rău. „Liniile greșelii” (Fault Lines) arată clar că o soartă mai rea îi așteaptă pe creștinii care încearcă să își amestece credința cu ceea ce Baucham vede ca fiind noua religie a anti-rasismului.

Dacă anti-racismul este o nouă religie, Dr. Ibram X. Kendi este preotul ei principal. În timp ce Biblia afirmă că păcatul are ca efect moartea și viața se găsește în Hristos, Kendi susține că rasismul este moarte și anti-rasismul este viață. „Liniile greșelii” (Fault Lines) prezintă povestea originii anti-rasismului - „în prima zi, oamenii albi au creat albul” - și socotește rasismul drept păcatul originar al credinței.

Baucham oferă, de asemenea, exemple de „datorii” pe care anti-rasismul le pretinde de la adepții săi. De exemplu, se pretinde de la creștinii albi să își examinează viețile, precum și pe cele ale strămoșilor lor, pentru a determina modul în care au perpetuat sau au beneficiat de sistemele rasiste.

Anti-rasismul: o noua religie

Baucham atrage apoi atenția asupra noului canon al cărților și al altor mijloace de informare pe care creștinii le folosesc pentru a trata științele sociale ca lentile prin care să citească și să înțeleagă Biblia. Această abordare subminează atât autoritatea Scripturii de a se interpreta, cât și suficiența acesteia pentru a aborda toate problemele legate de doctrina și practica creștină.

Aceasta este natura războiului, potrivit căruia Baucham crede că dreptatea socială critică îl duce împotriva bisericii. Noul Testament este plin de avertismente către biserica primară pentru a se feri de învățăturile false, înșelătoare, deoarece respingerea aplicării clare a scripturilor, chiar și cu privire la problema rasei, poate determina orice credincios să abandoneze siguranța unei structuri a cărei temelie nu poate fi zdruncinată. pentru una care nu poate rezista testului timpului.

Pentru o scurtă perioadă de timp, familia mea a participat la biserica condusă de Thabiti Anyabwile, unul dintre pastorii citați ca fiind în partea opusă liniei critice a dreptății sociale critice. L-am găsit ca fiind un pastor amabil, care avea grijă de membrii săi. Apoi am văzut un tweet de la Anyabwile apărând un teolog pe nume Ekemini Uwan care se afla în mijlocul unei controverse majore în biserica evanghelică pentru că a spus unei audiențe în mare parte albe, pline de femei creștine, că trebuie să se îndepărteze de „cei albi”, despre care a afirmat că sunt fundamental marcați de furt, sclavie și genocid. Nu sunt pastor, dar îmi cunosc Biblia suficient de bine pentru a înțelege că niciun grup de oameni, indiferent de culoarea pielii, etnie sau naționalitate, nu au monopolul asupra unui anumit tip de păcat.

Câțiva ani mai târziu și Anyabwile va susține în mod deschis că apartenența la rasa albă îi face pe anumiți creștini incapabili să citească Biblia, iar rezistența la acte de reparație poate fi legată din nou de povestea lui Cain și Abel și a oamenilor, care suscită îngrijorări reale cu privire la starea familiei de culoare. sau la victimizarea criminalilor negri, pentru că nu vor să susțină mișcarea Viețile celor de culoare merită.

Evanghelia: O Fundație Fermă

Nu împărtășesc acest punct de vedere personal pentru a fi plin de ură sau divizator, ci pentru a ilustra că viziunea asupra lumii reprezentată de dreptatea socială critică are colonizarea în centrul său. Se preocupă doar de puterea de a exploata teritoriul și nu am vrut să-mi las familia să cadă victimă atenției neîncetate asupra culorii pielii care a capturat mintea prea multor creștini de astăzi.

„Liniile greșelii” (Fault Lines) arată că armele de care au nevoie creștinii pentru această bătălie ideologică sunt spirituale, nu fizice. Creștinii ar trebui să fie un exemplu strălucitor pentru restul lumii, care pare să aibă unitate între etnie, trib și națiune.

Îl cinstim pe Dumnezeu atunci când recunoaștem că toți membrii rasei umane au demnitate și valoare egale. Îl dezonorăm când atribuim anumite păcate oamenilor pe baza strămoșilor și îi maltratăm pe alții din cauza culorii pielii lor.

Păcatul rasismului, fie că este exprimat prin ură etnică sau parțialitate, este o problemă a inimii umane. Soluția sa este Evanghelia lui Iisus Hristos, nu opera anti-rasismului.

NOTA: Recenzia in engleza si integrala poate fi citita aici:

Why Christianity And Critical Race Theory Cannot Coexist

Alianța Familiilor din România