
BirocraÈ›ii ONU consideră credincioÈ™ii si susÈ›inătorii dreptului la viață, ai familiei È™i căsătoriei tradiÈ›ionale ca fiind generatori de violență È™i discriminare pur È™i simplu pentru că trăiesc conform credinÈ›ei lor. În mod constant, rapoartele emise de aceÈ™ti experÈ›i reprezintă un atac la adresa libertății religioase È™i a dreptului la viață, precum È™i asupra drepturilor părinÈ›ilor È™i a libertății de conÈ™tiință, ridicând îngrijorări cu privire la respectarea suveranității statelor membre È™i la depășirea mandatului încredinÈ›at de acestea OrganizaÈ›iei NaÈ›iunilor Unite.
Nu surprinde pe nimeni că criticii liberali ai administrației Trump au criticat cu tărie recentul raport (2020, n.tr.) al Comisiei pentru drepturi inalienabile a Departamentului de Stat al SUA.
Având în vedere concluzia Comisiei – că fiecare individ are dreptul la respect È™i la drepturile omului în virtutea demnității sale de ființă umană – ar părea greu de crezut că există controverse. Dar nu: raportul „subminează” drepturile, consideră Human Rights Watch.
Aceste grupuri au dreptate cand spun că unele comitete dedicate special drepturilor omului pot fi folosite ca faÈ›adă pentru ceea ce constituie în fapt subminarea acestor drepturi, dar au greÈ™it acuzând Comisia pentru drepturi inalienabile în loc să privească spre NaÈ›iunile Unite. Există probleme sistemice în aparatul ONU pentru drepturile omului, cauzând astfel rezultate slabe în protejarea drepturilor È™i libertăților fundamentale.
Mecanismele ONU în domeniul drepturilor omului pot reuÈ™i să promoveze È™i să protejeze drepturile omului numai dacă sunt capabile să revendice autoritate È™i legitimitate în ochii statelor membre. O astfel de legitimitate este subminată atunci când organismele sau birocraÈ›ii care se ocupa de tratatele ONU îÈ™i depășesc mandatele, extind limitele codului lor de conduită sau extind È™i redefinesc chiar tratatele pe care sunt chemaÈ›i să le respecte. ExperÈ›ii si funcÈ›ionarii ONU în domeniul drepturilor omului nu pot nici să creeze, nici să promoveze drepturi noi, fără autorizarea statelor membre. Acest lucru este valabil mai ales atunci când astfel de drepturi noi subminează sau amenință drepturi reale È™i fundamentale ale omului – cum ar fi dreptul la viață, la libertatea religiei sau conÈ™tiinÈ›ei – care sunt consacrate în documentele fondatoare ale ONU È™i codificate în dreptul internaÈ›ional.
Raportul ONU privind violența și discriminarea de gen
Un exemplu flagrant al acestei tendinÈ›e mai largi de politizare È™i redefinire a drepturilor omului de către ONU este un raport pe care Raportorul special pentru libertatea de religie sau credință, dl Ahmed Shaheed, l-a prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului cu privire la violenÈ›a È™i discriminarea pe criteriu de gen, religie sau credință. Acest raport recent se numără printre cele mai îndrăzneÈ›e încercări ale birocraÈ›ilor progresiÈ™ti din domeniul drepturilor omului de a pretinde noi drepturi, promovând avortul precum È™i limbajul È™i comportamentele asociate orientării sexuale È™i identității de gen, sacrificând în acelaÈ™i timp dreptul recunoscut la nivel internaÈ›ional la libertatea de religie È™i de conÈ™tiință. O situaÈ›ie care ar trebui să îi preocupe foarte mult pe cei care preÈ›uiesc familia È™i libertatea religioasă.
Scopul declarat al raportului întocmit de Raportorul special a fost de a aborda subiectul violenÈ›ei È™i al discriminării bazate pe gen în contextul libertății religioase. Ar fi putut să se concentreze asupra încălcărilor substanÈ›iale ale libertății religioase pe care le experimentează multe femei din întreaga lume, în special femeile din comunitățile religioase minoritare care sunt mult prea des È›inta maltratărilor È™i violenÈ›ei. În schimb, raportorul a ales să aproape exclusiv, să facă referire în mod acuzator la cei care cred în protejarea copilului nenăscut, a căsătoriei ca uniune dintre un bărbat È™i o femeie È™i a imuabilității sexului biologic.
În mod ironic, acest raport al expertului È™i presupusului susÈ›inător al libertății religioase, tratează religia È™i credincioÈ™ii ca fiind problema. Raportorul special a inclus în conbcluziile principale ale raportului o listă a „violenÈ›ei È™i discriminării bazate pe gen, rezultată din legile È™i politicile statului care au la baza „justificări” religioase”. El mai „observă că statele care menÈ›in incriminarea relaÈ›iilor consensuale între persoane de acelaÈ™i sex au adus, ocazional, „justificări” de natură religioasă pentru menÈ›inerea lor… pe motiv că [o astfel de interdicÈ›ie legală] ar È›ine de principiile islamului sau creÈ™tinismului”.
Între aceleaÈ™i concluzii regăsim, deasemenea, „restricÈ›iile de stat cu privire la accesul la drepturi sexuale È™i reproductive”. Raportorul observă, cu îngrijorare, că „într-o serie de țări din întreaga lume, guvernele continuă să menÈ›ină interdicÈ›ii parÈ›iale sau totale privind accesul la avort, iar personalitățile religioase au încurajat aceste măsuri È™i au pledat împotriva eforturilor de schimbare a legilor” È™i îÈ™i exprimă dezaprobarea pentru „edicte religioase discriminatorii [care] inspiră legile È™i politicile restrictive la adresa drepturilor sexuale È™i reproductive”, incluzând aici „interdicÈ›iile parÈ›iale sau totale privind accesul la avort È™i contracepÈ›ie, interdicÈ›iile privind tehnologiile de reproducere asistată È™i intervenÈ›iile chirurgicale de schimbare a sexului È™i limitele privind educaÈ›ia sexuală bazată pe dovezi.”
Raportul continuă cu descrierea posibilității credincioÈ™ilor de a îÈ™i manifesta liber credinÈ›ele religioase la muncă sau în societate, ca fiind un domeniu de îngrijorare deosebită È™i pune sub semnul întrebării admisibilitatea obiecÈ›iei de conÈ™tiință a medicilor care refuză practicarea avortului.
Faptul că Raportorul special consideră credincioÈ™ii si susÈ›inătorii dreptului la viață, ai familiei È™i căsătoriei tradiÈ›ionale ca fiind generatori de violență È™i discriminare bazate pe gen, pur È™i simplu pentru că trăiesc conform credinÈ›ei lor, este deosebit de îngrijorător. Raportul reprezintă un atac direct asupra libertății religioase È™i a dreptului la viață, precum È™i asupra drepturilor părinÈ›ilor È™i a libertății de conÈ™tiință.
Și încă ceva: raportul are ca È›inta directă Statele Unite (administraÈ›ia Trump, n.tr.), pentru că îngăduie obiecÈ›ia de conÈ™tiință pentru cei care se opun efectuării avortului sau oferirii de mijloace de contracepÈ›ie, pe baza credinÈ›ei religioase.
Protecția libertății religioase sub administrația Trump
Din fericire, acestea sunt câteva dintre problemele legate de libertatea religioasă pe care Congresul, instanÈ›ele È™i administraÈ›ia Trump le-au abordat pe plan intern.
De exemplu, administraÈ›ia Trump a depus la dosare aflate la Curtea Supremă puncte de vedere care abordează conflictele dintre libertatea religioasă È™i politicile bazate pe orientarea sexuală È™i identitatea de gen, inclusiv în cauza Masterpiece Cakeshop È™i în cauza de adopÈ›ie care urmeaza în această toamnă, Fulton împotriva statului Philadelphia.
În cauza Masterpiece, Curtea Supremă, printr-o decizie cu 7 voturi pentru È™i 2 împotrivă, a confirmat drepturile cofetarului Jack Phillips de a refuza să-È™i ofere serviciile în slujba conceptului de „căsătorie între persoane de acelaÈ™i sex”. Hotărârea a fost în concordanță cu declaraÈ›ia CurÈ›ii din cauza Obergefell c. Hodges, potrivit căreia „mulÈ›i dintre cei care consideră căsătoria între persoane de acelaÈ™i sex ca fiind greÈ™ită, ajung la această concluzie pe baza unor premize religioase sau filozofice decente È™i onorabile È™i nici ei, nici credinÈ›ele lor nu sunt disputate aici.”
În mod similar, cauza Fulton implică Serviciile Sociale Catolice, o organizaÈ›ie religioasă ale cărei practici reflectă învățătura Bisericii Catolice că fiecare copil are dreptul la o mamă È™i un tată. Raportul Departamentului JustiÈ›iei descrie decizia statului Philadelphia de a rezilia licenÈ›a de asistență socială a organizaÈ›iei ca neconstituÈ›ională, deoarece „a È›intit o organizaÈ›ie religioasă spre a fi investigate È™i a sugerat că credinÈ›ele religioase sunt doar un pretext pentru discriminare” È™i „transferă judecata asupra presupusei nelegitimități a credinÈ›elor È™i practicilor religioase.”
Deși nicio persoană nu ar trebui discriminată doar pentru că se identifică drept homosexual sau transgender, susținerea adevărului despre căsătorie și sexul biologic nu este discriminatorie.
De asemenea, Departamentul de JustiÈ›ie a apărat realitatea biologică, prin susÈ›inerea posibilității ca exclusiv femeile È™i fetele să poată concura în discipliniele sportive feminine. Și SUA au o lungă istorie în protejarea dreptului americanilor de a-È™i exercita obiecÈ›ia de conÈ™tiință împotriva avortului È™i contracepÈ›iei, după cum reiese din cauze în faÈ›a CurÈ›ii Supreme, inclusiv Little Sisters of the Poor È™i Hobby Lobby È™i, mai recent, înfiinÈ›area de către AdministraÈ›ia Trump a Diviziei pentru libertate de conÈ™tiință în cadrul Departamentului de Sănătate È™i Servicii Sociale. Felul în care tratează Raportul ONU credinÈ›ele religioase ale indivizilor È™i organizaÈ›iilor americane ca fiind nelegitime ridică îngrijorări cu privire la suveranitate, precum È™i cu privire la prejudecăți.
O tendință generală
Deși raportul Shaheed este un exemplu deosebit de flagrant al problemei, nu este singular.
LuaÈ›i în considerare avortul. Chiar dacă protecÈ›ia dreptului la viață este consacrată în legislaÈ›ia internaÈ›ională privind drepturile omului, organismele È™i oficialii ONU reinterpretează în mod regulat drepturile la sănătate, egalitatea de gen È™i chiar dreptul la viață în sine, astfel încât să includă „dreptul femeii la avort”. Entitățile ONU, precum Fondul NaÈ›iunilor Unite pentru PopulaÈ›ie, OrganizaÈ›ia Mondială a Sănătății (OMS), programul NaÈ›iunilor Unite pentru Dezvoltare È™i cel pentru Femei, promovează accesul la avort „sigur” È™i includ avortul ca o componentă a „sănătății sexuale È™i reproductive” pentru femei È™i fete.
Dreptul la libertatea religioasă este È™i el sub atac. Atât DeclaraÈ›ia Universală a Drepturilor Omului (UDHR), cât È™i Pactul internaÈ›ional privind drepturile civile È™i politice protejează, în mod explicit, libertatea de a manifesta credinÈ›ele religioase în privat È™i în public, individual precum È™i în comunitate. Mai mult, dreptul internaÈ›ional subliniază importanÈ›a conÈ™tiinÈ›ei, atât de mult încât libertatea de conÈ™tiință se alătură libertății de gândire È™i libertății religioase sau de credință ca fiind drepturi nederogabile, pe care guvernele nu le pot limita nici măcar în perioadele de urgență. Indiferent de sentimentul predominant la ONU sau în rândul elitelor liberale, dreptul de a îÈ›i manifesta credinÈ›a trebuie să se aplice celor care profesează credinÈ›a tradiÈ›ională despre crearea bărbatului È™i a femeii, definiÈ›ia căsătoriei È™i sfinÈ›enia vieÈ›ii, inclusiv înaintea a celei încă nenăscute.
O parte a problemei constă în faptul că procesul de selecÈ›ie a experÈ›ilor ONU în domeniul drepturilor omului este foarte politizat È™i, deseori, are ca rezultat selectarea unor personaje controversate care susÈ›in propriile lor angajamente ideologice în dauna datoriei de a respecta acordurile internaÈ›ionale privind drepturile omului. Noul Raportor special pentru sănătatea fizică È™i mentală, Tlaleng Mofokeng, de exemplu, este susÈ›inător deschis al dezincriminarii prostituÈ›iei È™i a petrecut peste un deceniu practicând avortul.
La începutul acestei veri, expertul independent al ONU în protecÈ›ia împotriva violenÈ›ei È™i discriminării bazate pe orientarea sexuală È™i identitatea de gen, domnul Victor Madrigal-Borloz, a publicat un raport privind „practicile aÈ™a-numitei „terapii de conversie””, în care a condamnat eforturile făcute de membrii familiilor sau terapeuÈ›ilor de a ajuta pe cei care se luptă cu atracÈ›ia față de persoane de acelaÈ™i sex.
Raportorul special al ONU pentru dreptul la viață privată, Joseph Cannataci, solicită în prezent contribuÈ›ii la noul său raport care va „examina drepturile la viață privată ale copiilor È™i modul în care acest drept interacÈ›ionează cu interesele altor actori implicaÈ›i, pe măsură ce copilul dezvoltă capacitate de autonomie.” Acest viitor raport va explora aspecte precum „dezvoltarea identității personale… inclusiv identitatea de gen È™i exprimarea acesteia” È™i „dezvoltarea sexuală a copilului È™i importanÈ›a spaÈ›iului privat al copilului, atât on-line cât È™i off-line, spaÈ›iu în care sexualitatea fiecaruia să poată fi explorată în profunzime”. Nu este nevoie de multă creativitate pentru a ne imagina tipul de recomandări pe care acest raportor special le va include în raport, dintre care multe vor afecta cu siguranță drepturile părinÈ›ilor È™i libertatea religioasă.
ProtejaÈ›i drepturile fundamentale – Nu fabricaÈ›i altele noi
În aceste cazuri È™i în nenumărate altele, mecanismele ONU pentru drepturile omului au reuÈ™it sa ducă obiectivele politicilor lor liberale mai presus de drepturile fundamentale ale omului care au fost legiferate în tratatele internaÈ›ionale. Aceste rapoarte recente oferă motive suplimentare pentru care Adunarea Generală a ONU trebuie să acÈ›ioneze în scopul restrângerii birocraÈ›iei ONU în domeniul drepturilor omului, dacă doreÈ™te într-adevăr să protejeze drepturile fundamentale.
Cei care sunt victime ale abuzurilor împotriva drepturilor fundamentale ale omului pot È™i trebuie să fie apăraÈ›i, prin apelul la legile È™i normele existente, indiferent de rasă, naÈ›ionalitate, sex, orientare sexuală sau orice altă caracteristică distinctivă. Statele membre ONU trebuie să lucreze deopotrivă pentru promovarea È™i protejarea drepturilor fundamentale È™i naturale ale omului È™i nu pentru redefinirea drepturilor sau eliminarea unor drepturi, în funcÈ›ie de preferinÈ›ele lor politice particulare.
În mod similar, experÈ›ii si funcÈ›ionarii ONU nu trebuie să creeze È™i nici să promoveze noi drepturi fără autorizarea statelor membre, mai ales atunci când aceste noi drepturi subminează sau amenință drepturile fundamentale ale omului care sunt protejate în tratatele internaÈ›ionale.
După cum subliniază în mod înÈ›elept raportul Comisiei pentru drepturi inalienabile, „Limbajul atent negociat al acestor documente contează. Dacă formulările È™i înÈ›elegerile convenite sunt respinse sau deformate până la a deveni de nerecunoscut, limbajul drepturilor omului devine maleabil la nesfârÈ™it È™i nu mai È›ine cont de principii.” Mai mult respect pentru drepturile fundamentale È™i pentru demnitatea umană – de asta are nevoie OrganizaÈ›ia NaÈ›iunilor Unite acum.