După ultima misiune în care am fost în județul Tulcea (inaugurarea Bisericii CDE din Nicolae Bălcescu, 12.12.21) am scris un jurnal unde menționam că tatăl unei familii sărace cu șase copii a spus că pentru ei a cumpăra o vacă e de domeniul inimaginabilului. După ce am publicat “jurnalul de misiune” pe blog, la câteva ore cineva din Londra m-a sunat: “Ne implicăm!” Apoi a sunat altcineva din Viena: “Ne implicăm!”. La câteva zile am primit un mail de la o creștină necunoscută: “Vă trimit și eu un ajutor!”. Apoi o biserică bănățeană iar s-a stors puțin la buget… Eram surprins. Nu am făcut nicio cerere și Dumnezeu mă uimise.

Evident am început căutările. Unde găsim vaci de lapte? Acum puteam face fericite două familii. Ori poate trei. Da, Dumnezeu mereu ne surprinde! Căutările au pornit din Harghita până-n  Deltă. Variante au fost mai multe, dar trebuia să ne încadrăm în buget…

Prin urmare, miercuri am ajuns din nou în podișul Babagagului. Am plecat de la ora 6,00 de acasă. Pe o ceață densă ca un fum de cauciuc. Până la 8,00 am mers numai cu 70 km/oră, și numai p dunga discontinue de mijloc! Din cauza ceții pe 29 decembrie a fost întuneric până dimineața la 8,00. La 11,00 era la Nicolae Bălcescu. Am mers într-un sat să vedem o vacă. Era mai aproape de satul uneia dintre familiile pentru care venisem. Proprietarul animalului ne-a tratat de undeva de sus. Prețul a fost mare, animalul necorespunzător, cu defect! Nu poți da cuiva un cadou cu defect. Mai mult acest „cadou” a fost ca o jertfă adusă Domnului! Și noi știm bine: Dumnezeu nu primește decât jertfe fără cusur! Astfel am plecat din acel sat la zeci de km distanță, la o fermă de unde am cumpărat două vaci. Vaci de lapte, rasa Holstein. Mihai a venit cu un domn cu o dubă! Dar știți și dvs, vacile sunt tare încăpățânate: nu urcă politicos în mașină! Nici măcar duse de lanț!

După amiaza târziu am dus animalele celor două familii sărace. Tot cu peripeții și la „debarcare”! Marian din Ciucurova are 4 copii. Au explodat de bucurie! Mariana din Florești are 6 copii. Ne-au întâmpinat în plină stradă! Forfăind ca în furnicar. Și râzând ca la serbarea Crăciunului. Așa trebuie să fim și noi zi de zi. Ca ei. Mă gândeam: „Cine poate fura bucuria unui copil fără griji?” Vorba lui Creangă: „El încalecă pe-o mătură și aleargă zicând că-i călare pe-un cal. Și țipă de-ți ieie auzul!” Când i-am văzut mi-au dat lacrimile… Copii veseli într-unul din cele mai triste sate pe care le-am văzut pe planetă! Să duci o vacă de Anul Nou unei familii nevoiașe este un cadou deosebit de frumos! Dar niște săraci care nu au animale nu au nici nutreț! Așa că nu puteam face un „cadou” care să le fie apoi o povară! Și am cumpărat și baloți de lucernă! Și aici Dumnezeu ne-a surprins!