Florin Fodor ◉ Cum să ne raportăm la falimentele morale ale liderilor creştini

Postare din Aprilie 2014. Scurt update despre Ravi Zacharias la final, în Ianuarie 2021.

Weekendul trecut a scos la iveală un nou faliment moral al unui important lider evanghelic. Pastorul Bob Coy al megabisericii de 20.000 membri Calvary Chapel din Fort Laurderdale (Florida) a admis că i-a fost necredincios soției, fiind astfel nevoit să demisioneze. Potrivit celor care îl cunoșteau, se pare că acest pastor era un lider eficient, un vorbitor carismatic, și un om foarte popular. Sub conducerea sa, în doar 30 ani, această biserică a crescut de la o mână de oameni până când a devenit una din cele mai mari biserici din America.

Nu este intenția mea aici să intru în detalii de scandal cu privire la cazul de față, puteți găsi mai multe informații căutând în Internet. Întrebarea la care aș vrea să răspund însă este aceasta…

Cum ar trebui să reacționeze credincioșii în astfel de situații?

În primul rând, inima noastră ar trebui să fie îndurerată. Îndurerată pentru situația rușinoasă în care s-a așezat acest om și pentru vinovăția pe care trebuie să o simtă acum. Îndurerată pentru umilința la care va fi supusă familia lui (soție, copii, etc.) fără voia lor. Îndurerată pentru șocul, confuzia, și dezamăgirea care a cuprins pe membrii bisericii lui. Îndurerată pentru întreaga comunitate evanghelică, care primește un nou șut în fund și căreia i se vor putea arunca din nou în față cuvintele “Nici voi nu sunteți diferiţi…”

Tendința noastră naturală este să condamnăm cu duritate pe cei care greșesc. Cuvintele Domnului Isus “Cel care este fără de păcat să arunce primul piatra…” ar trebui însă să ne domolească avântul. M-am bucurat să aud că cei mai mulți membri ai Calvary Chapel arată înțelegere față de pastorul lor. Deși Bob Coy a greșit și față de ei, aceștia aleg să ierte şi să arate har.

În al treilea rând, deși avem înțelegere față de păcătos, nu trebuie să minimalizăm gravitatea păcatului. Nu spunem cu ușurință: “Eh, toți păcătuim, ce mare lucru…” Un adulter sau un păcat asemănător aruncă o pată pe fața Bisericii. Lui Bob Coy a fost imperios necesar să i se ceară demisia. Dacă nu aplicăm disciplina, oamenii devin dezorientați. Unii dintre noi se arată în mod naiv atât de drăguți, încât afirmă că nu avem voie să ne judecăm unii pe alții… Dar oare de ce ne-ar fi îngăduit să judecăm păcatele dezgustătoare ale homosexualilor, curvarilor, sau corupților din lume, dar nu și pe cele ale păcătoșilor din Biserică? De fapt, noi aplicăm greșit Scriptura… Apostolul Pavel spune bisericii din Corint să nu îi judecăm pe cei din lume, pentru că ei vor fi judecați de către Dumnezeu. Însă cu privire la cei ce aparţin Biserică, tot apostolul scrie că “Este de datoria noastră să judecăm pe cei dinăuntru”.

În al patrulea rând, trebuie să ne cercetăm fiecare pe noi înșine. Oare cât de nesimțitori am devenit, încât ajungem să comitem tot felul de fapte ale firii, fără să mai simțim cercetarea Duhului Sfânt? Cum e posibil ca acest om să comită infidelități în timpul săptămânii, iar duminica să predice fără nici o mustrare despre sfințenia vieții creștine? Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă simt împovărat de fiecare dată când depistez în inima mea o dorință de înălțare, un gând murdar, o motivație nepotrivită. Însă mulți credincioși de astăzi și-au bătătorit atât de tare cugetul, încât sunt pur și simplu inconștienți de propriile fapte ale firii (care pentru alții sunt evidente).

În al cincilea rând, trebuie să veghem mult mai serios unii asupra altora. În urmă cu ceva timp, am ţinut o predică despre importanța mustrării. Studiind, am rămas surprins să văd cât de pozitivă este privită mustrarea în Biblie. De exemplu: Cel înțelept iubește mustrarea, pe când cel nebun o urăște; Mustrarea este de folos pentru sufletele noastre; Ea este o unealtă spre îndreptarea caracterului nostru. Oare câți dintre noi sunt acei oameni pe care Biblia îi numeşte înțelepți, deoarece iau seama la mustrările altora? Din păcate, reacţia noastră obişnuită este una opusă. Ne supărăm şi ne simțim jigniți atunci când cineva ne confruntă cu privire la un păcat pe care l-am comis.

Căderea lui Bob Coy este doar una dintr-un lung șir de falimente morale ale liderilor bisericești. Fie că vorbim de Biserica Catolică, de cea Ortodoxă sau de cea Evanghelică, nu trebuie să privim la liderii noștri ca la niște super-eroi cu puteri speciale, care nu ne vor dezamăgi niciodată. Cu siguranță nu va trece mult timp până vom auzi despre alte falimente și scandaluri… Ce ne rămâne de făcut, este să nu lăsăm ca aceste dezamăgiri să afecteze tăria credinței noastre. Și, ca tot românul, să personalizăm zicala populară: „Eu fac ce spune popa, nu ce face popa….”

Update 01.01.2021: După cum am anticipat acum 6 ani în încheierea acestei postări, între timp am avut parte de o mulţime de eşecuri morale ale unor conducători creştini renumiţi. Ultimul în această listă, în mod surprinzător, este apologetul Ravi Zacharias. Un raport comandat de organizaţia fondată de el (RZIM) confirmă veridicitatea acuzaţiilor de abuz sexual asupra unor angajate ale unui salon de masaj, timp de mai mulţi ani. Această veste ne provoacă durere, dar în acelaşi timp ar trebui să ne îndemne la veghere. Dacă s-a întâmplat unor credincioşi puternici, care au umblat zeci de ani cu Domnul, ni se poate întâmpla şi nouă. Doamne, ai milă de noi.

Florin Fodor

14 mai 2025