Roțile de la trolerul meu sunt uzate. Am mai multe tipuri de valize: mari, mici și mijlocii. Cumva sunt un mic expert în a împacheta. Iau cu mine doar ce folosesc. Am așa un soi de ambiție să nu mă întorc cu vreun articol nefolosit.

Știu cât timp îmi e necesar ca să ajung de acasă la aeroport. Calculez timpul funcție de ora decolării, de ziua din săptămână și vreme. Am un traseu obișnuit și două rute secundare, alternative.

Nu las nimic pe seama hazardului. Am cartea de îmbarcare pe telefon și telefonul încărcat, cartea de identitate, câțiva bani cash și vreo două tipuri de card. Aaaaa și să nu uit: servețele și dropsuri mentolate.

Funcție de compania de zbor îmi fac planuri cu privire la valiză, pasageri și confort. O anumită companie are un scaun unde simți lemnul cum îți apasă spatele și lipsa spațiului îți îngrămădește picioarele.

Este important să mă îmbrac comod. De regulă în trening, adidași, dar obligatoriu o căciulă pentru că uneori este economie de căldură. Caut un loc la fereastră ca să îmi pot sprijini capul în timpul zborului dacă intenționez să moțăi. Și țin haina pe mine ca după decolare să o fac pernă.

Întâlnesc mereu cunoscuți în aeroport. Ne salutăm fără prea multă vigoare din pricina oboselii. Întrebarea clasică este: unde mergi? Am primit zeci de răspunsuri: Germania, Anglia, Italia...dar nimeni nu mi-a răspuns: ,,nu știu’’. Nu pleci spre aeroport fără să știi unde vrei să ajungi...!

Ai înțeles unde bat...! Călătorii își cunosc destinația. Eu, tu suntem doar călători înscriși în cursa numită viață. Toți ne ridicăm spre a ne îndrepta către ceva.

Fiecare zi, chiar dacă uneori uităm, ne aduce mai aproape de: ultima suflare, ultimul răsărit de soare, ultima bătaie de inimă, ultimul suspin, ultima șoaptă. Ce bine ar fi să deprindem știința călătoriei.

Prea multe bagaje.

Prea dezorganizat.

Prea stresat.

Prea multe improvizații.

Prea distras.

Prea puțin pregătit.

Dincolo de fila din calendar care ne spune: 7 aprilie, dincolo de ziua de luni cu care începi săptămâna de lucru, dincolo de agenda pe care ți-ai fixat-o azi....te rog să nu uiți de drumul cea mai important. Biblia o numește Calea. Este îngustă și se sfârșește cu o poartă strâmtă.

Te rog acordă atenție nu doar drumurilor pe care le faci spre serviciu, școală sau alte destinații pământești. Gândește-te că ești în drum spre veșnicie, unde te așteaptă Hristos. Calculează-ți pașii, efortul, timpul, resursele în funcție de cea mai importantă destinație: cerul lui Dumnezeu.

Nu poți controla ce fac alții.

Nu poți controla sănătatea.

Nu poți controla finanțele.

Nu poți controla timpul.

Nu poți controla circumstanțele.

Dar poți să fii gata, având mijlocul încins și făclia aprinsă. Poți fi gata să fii un om bun, curat, pașnic, blând, îngăduitor, iubitor, cu inima lipită de Dumnezeu. Poți să fii gata să întinzi mâna spre cel de lângă tine și să pleci genunchii înaintea Celui Atotputernic.

Ia-ți un pic de timp, desprinde-te de clipa aceasta și gândește-te la veșnicie. Poate că următoare oprire nu mai este aici.

Fii gata, suflete drag....mult nu mai este și Cel ce vine, va veni!

Florin Ianovici