%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am pășit încă de ieri în Săptămâna Mare, în săptămâna patimilor lui Hristos. Cât de mult îmi doresc să nu rămânem mici în Săptămâna Mare.
Ieri bisericile au răsunat de cântări, de rugăciuni și Biblia a fost predicată cu însuflețire. Astăzi trec cei flămânzi pe lângă noi ca să găsească rod, să-și potolească foamea...
Caută o fărâmă de bunătate.
Caută o vorbă plină de mângâiere.
Caută un pic de milă.
Caută o mână întinsă.
Caută un strop de răbdare.
Caută o dragoste curată.
După Floriile de ieri, după atâtea slujbe, s-ar cuveni ca pomul să fie plin de roadă.
Vântul zilei de luni s-a pornit de dimineață cu îngrijorări, sarcini, pretenții ale celor de lângă tine, întârzieri, provocări neașteptate. Oare vântul va foșni doar frunzele sau va găsi și roade sfinte, roade ale Duhului Sfânt?
Ieri am mărturisit noi că mergem la biserică. Am postat foto cu echipele de închinare, am postat gânduri din predică, ne-am fotografiat cu invitați din biserică.
Astăzi vor mărturisi cei de lângă noi, colegii, lumea, dacă am fost la biserică ieri. Vei întâlni supărări, răutăți, conflicte. Te vei trezi în mijlocul unor lupte ciudate.
Adu-ți aminte însă că Isus pășește spre tine, prin cei de lângă tine, că te privește cu atenție și caută rodul bunătății, blândeții, răbdării, facerii de bine, al păcii, dragostei, înfrânării poftelor, credincioșiei...
Și te rog să îți mai amintești ceva...
Astăzi vei auzi din nou de blestemarea smochinului. Ți se va spune iar despre dărnicie, fapte bune, ți se vor oferi proiecte în care să te implici, acțiuni de ajutorare. Ți se va spune pe un ton grav că cine nu aduce rod va intra sub judecata lui Dumnezeu.
Nu spun că nu există un pericol atunci când credința deși mănâncă nu hrănește pe nimeni.
Dar să nu uităm că:
Poți hrăni săracii fără să îl hrănești pe Isus.
Poți îmbrăca sărmanii fără să îl îmbraci pe Isus.
Poți mângâia pe cei îndurerați fără să mângâi pe Isus.
Poți construi o casă celui lipsit fără să construiești ceva pentru Isus.
Mulți vor păși pragul casei celor lipsiți. Mulți vor umple un cărucior cu dulciuri și vor căuta un orfelinat. Mulți vor pune mână de la mână și vor strânge niște bănuți pentru vreo văduvă bolnavă. Nu e rău, dar nu este destul.
De ce nu e destul?
Deși răspunsul este incomod și va stârni mânia unora, totuși suntem datori să ne amintim riscul unor binefaceri în care doar omul strălucește: Apocalipsa 18:7 ,,s-a slăvit pe sine însăși...’’
Este prea mult foșnet, prea multă gălăgie a eu-lui, prea multă reclamă de sine. Asistăm la inundații de slavă omenească în timp ce duhul din noi se stinge în așteptarea slavei lui Dumnezeu care nu mai coboară din pricina prea multei slave omenești.
Binele dumnezeiesc este discret, ascuns și preamărește pe Dumnezeu.
Dumnezeu nu așteaptă ca noi să fim caritabili, ci să rodim un caracter ca al Lui. Cine se aseamănă cu El va păși în faptele bune pregătite de Dumnezeu ca să umblăm în ele.
Să faci bine fără să trăiești bine este și acesta un foșnet de frunze, o religie a frunzelor care ascunde goliciunea unei vieți fără rod.
Hai să ne rugăm și să ne silim să fim plăcuți lui Dumnezeu, să creștem în asemănarea cu El, să creștem în toate privințele ca să ajungem la statura de oameni mari.
Dumnezeu nu caută filantropi, activiști, ci rodire duhovnicească.
Mă rog și îți doresc să fii un smochin binecuvântat pe care Hristos să îl găsească plin de rod.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ramura de finic, pe care am așternut-o ieri la picioarele lui, cartea ,,Factorul PRO al vieții’’.
Florin Ianovici
