Deoarece am intrat deja în luna decembrie, perioadă din an când ne aducem aminte nu doar de Naşterea Domnului şi de Marea Unire, ci şi de Revoluţia Română, vă propun un material despre implicarea credincioşilor baptişti în acest eveniment.

Aştept informaṭii noi, completări, păreri pe această temă.

Contextul politic internaṭional, generat de schimbările propuse de fostul lider reformist sovietic Mihail Gorbaciov şi dorinţa Statelor Unite de a sprijini democraţia din fostul lagăr comunist au făcut din întâlnirea ce a avut loc la Malta, în 2-3 decembrie 1989, un moment de cotitură ce avea să schimbe istoria naţiunilor.(1) De aceste schimbări a beneficiat şi România, ea fiind una din ultimele bastioane ale comunismului care a căzut.

Revoluţia din decembrie 1989 reprezintă unul din cele mai importante evenimente ale istoriei contemporane, iar credincioşii baptişti, din vestul ţării, au fost în prima linie a luptei pentru dobândirea libertăţii.

Scânteia Revoluţiei a fost ordinul de evacuare a pastorului reformat Laszlo Tőkes, care a făcut numeroase critici la adresa regimului comunist. Această decizie a stârnit nemulţumirea credincioşilor reformaţi care s-au adunat în faţa casei parohiale pentru a-l proteja de hărţuire şi evacuare. "Mulţi trecători, printre care şi enoriaşi ai unei biserici baptiste din apropiere s-au alăturat protestului". (2)

Prezenţa tinerilor baptişti încă din data de 15 decembrie a fost o încurajare pentru credincioşii reformaṭi. Observând deschiderea baptiştilor în a fi alături de reformaţi, pastorul Laszlo Tőkes a trimis, în data de 16 decembrie,  pe profesorul Balaton şi pe inginerul Varga la Biserica Baptistă nr.1 (actualmente Betel) pentru a le cere sprijinul în a se alătura protejării sale.(3) Sâmbătă seara zeci de credincioşi baptişti au venit în Piaţa Maria, la Biserica Reformată, iar treptat lozincile strigate au început să fie îndreptate nu doar împotriva regimului comunist, ci şi în favoarea obţinerii libertăţii. Forţele de ordine au început să-i împrăştie pe manifestanţi, să-i lovească şi să-i aresteze. Printre cei arestaţi şi anchetaţi au fost şi tinerii baptişti Viorel şi Dănuţ Târziu.

În ziua următoare, 17 decembrie, străzile erau pline de  tancuri şi forţe de ordine. Fiind zi de duminică oamenii se plimbau pe străzi, dar tensiunea dintre popor şi regimul comunist se simţea peste tot. Spre seară conflictele dintre forţele represive şi manifestanţi au escaladat.

La Biserica Betel era evanghelizare, iar la un moment dat s-au auzit împuşcături. Am fost sfătuiţi să evităm centrul oraşului în încercarea de a ajunge acasă. Două credincioase baptiste, Margareta şi Mariana Silvia Caceu, au fost secerate, în apropierea Catedralei Ortodoxe, de gloanţele nemiloase ale forţelor comuniste. (4) Pentru a şterge urmele sângelui o parte din cadavre au fost transportate la Crematoriul din Bucureşti unde au fost incinerate, iar cenuşa a fost apoi aruncată în canal.

Un alt tânăr baptist care a avut de suferit, fiind împuşcat, a fost Dan Gavra. Am mers împreună cu el şi tinerii din acea perioadă în multe misiuni în satele din judeţul Timiş. În zilele Revoluţiei aceeaşi tineri, dornici de libertate, au ieşit în stradă şi i-au încurajat şi pe alţii să lupte pentru libertate. Dan era, în seara zilei de 17 decembrie, într-un grup de manifestanţi, la Podul Decebal, în preajma clădirii Consiliului Judeţean, moment în care trupele represive are regimului comunist au dat naştere unui adevărat măcel. Mulţi au fost omorâţi sau răniţi. Gloanţele i-au ciuruit lui Dan piciorul stâng, iar ulterior acesta i-a fost amputat. Într-unul din interviurile acordate presei Dan declara: "Pentru ţara pe care o iubesc mi-am pierdut piciorul. Nu mi-a părut rău nici o secundă. Dacă acum s-ar pune problema să plec să lupt din nou în Revoluţie şi să mi se întâmple acelaşi lucru, nu aş ezita". (5)

Un alt credincios baptist care a avut un rol important în Revoluţia din 1989 a fost Aurelian David Mihuţ, care era lider de sindicat la Electrotimiş. El a mobilizat muncitorii de pe platformele industriale ale municipiului Timişoara să iasă în stradă în data de 18 decembrie. Protestul lor paşnic, dar ferm, a arătat celor indecişi că s-au săturat de dictatură, dorindu-şi libertatea. Rolul său a fost important în mobilizarea populaţiei împotriva regimului comunist. După câţiva ani Aurelian a avut un accident uşor de maşină, s-a internat în spital, dar a murit într-un mod ciudat.

Beni Oprea a fost un alt credincios baptist ce a avut un rol important în evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara şi Arad. El a fost cel care a deschis uşile Catedralei Ortodoxe pentru ca revoluţionarii să se poată refugia în interiorul acesteia faţă de forţele represive comuniste. Deasemenea a fost unul din fondatorii Forumului Democrat Român, primul partid democratic format după căderea regimului comunist. Beni Oprea a participat la redactarea Proclamaţiei de la Timişoara, punctul 9 aparţinându-i în totalitate. Alături de Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Liviu Băcană şi alţi timişoreni au ocupat Balconul Operei din Timişoara şi au condus manifestaţia anti-comunistă.(6)

În data de 21 decembrie, împreună cu Florin Jisa şi Adrian Sanda, Beni Oprea s-a deplasat la Arad pentru a face cunoscută Proclamaţia de la Timişoara. Aici s-au întâlnit, printre alţii, cu Valentin Voicilă şi alţi lideri anti-comunişti pentru a-i încuraja să li se alăture în lupta pentru libertate. Valentin Voicilă a devenit "Vocea Revoluţiei" de la Arad. A condus manifestaţia împotriva regimului comunist, iar în 22 decembrie a preluat conducerea judeţului. A ajuns ulterior în Parlamentul României ca preşedinte al CPUN Arad, fiind liderul incontestabil al Revoluţiei Române din Arad. A plecat în veşnicie în noiembrie 2025.

Lugojul a fost cel de-al doilea oraş liber de comunism. Încă din data de 20 decembrie, în zona centrală a oraşului, la Ceasul Electric, s-a adunat un grup de 50-60 lugojeni care discutau despre evenimentele de la Timişoara. Lor li s-a alăturat un grup de tineri baptişti care veneau de la repetiţii. Împreună s-au organizat, au plecat înspre Primărie, iar apoi înspre platforma industrială a oraşului, scandând lozinci anti-guvernamentale. Forţele represive au tras în manifestanţi, iar 3 dintre ei au fost omorâţi. Printre ei a fost şi Daniel Brocea, un tânăr talentat, optimist, plin de iniţiative, care îl mărturisea pe Isus Hristos celor din generaţia lui. Astăzi Daniel este unul din cetăţenii de onoare ai oraşului Lugoj. (7)

Alături de lozincile anti-comuniste un rol important în mobilizarea populaţiei l-au avut imnurile cântate şi rugăciunile rostite. S-au cântat atunci imnuri cunoscute ca: "Glorie, glorie, aleluia", "Sfârşitul veacului trăim", " Noi aşteptăm pe Isus când vine, " La miezul nopţii".

În data de 22 decembrie liderii Frontului Democrat Român l-au invitat pe pastorul baptist Petru Dugulescu în balconul Operei din Timişoara să rostească rugăciunea Tatăl nostru. După ce a rostit câteva cuvinte împotriva regimului comunist pastorul Petru Dugulescu a cerut manifestanţilor să îngenuncheze cu faţa înspre Catedrală, iar apoi întreaga asistenţă a rostit Rugăciunea Tatăl nostru. Despre acel moment pastorul Dugulescu spunea: "Oamenii au îngenuncheat şi cu voce tare au rostit după mine Rugăciunea Tatăl nostru. Parcă întreg oraşul se zguduia de puterea acestei rugăciuni, rostite de peste 100.000 de oameni îngenunchiaţi în piaţa centrală a oraşului". (????

Revoluţia din 1989, începută la Timişoara, extinsă apoi la Lugoj, Arad şi în alte oraşe s-a finalizat la Bucureşti prin fuga cuplului prezidenţial şi instalarea unui regim politic nou.

Schimbările din 1989 s-au realizat şi cu implicarea baptiştilor. Sprijinul oferit Bisericii Reformate din oraşul Timişoara în acele momente dificile, participarea credincioşilor baptişti la manifestaţiile anti-comuniste, arestarea şi anchetarea unor manifestanţi baptişti anti-guvernamentali, uciderea şi rănirea unor credincioşi baptişti, mobilizarea maselor de oameni de către Aurelian David Mihuţ, implicarea lui Beni Oprea în conducerea Frontului Democrat Român, rolul de lider jucat de actorul Valentin Voicilă în Arad şi curajul pastorului Petru Dugulescu de a se alătura manifestanţilor din Timişoara au reprezentat elemente esenţiale în declanşarea Revoluţiei din 1989, eveniment care a transformat radical viaţa societăţii româneşti.

Note biografice:

1. Ionel Tuţac,  Răspunsul teologic al baptiştilor la provocările societăţii contemporane, Cluj Napoca, Editura Risoprint, 2020, p.97

2. Ceauşescu şi-a sfidat sfârşitul, în Revoluţia Română din 1989

3. Petru Dugulescu, Ei mi-au programat moartea, Arad, 2003, p.263-264

4. Romeo Bălan, Victimele Revoluţiei, Timişoara, 1989, p.15

5. Fericit cu un singur picior, www.evz, 2019

6. Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Caietele Revoluţiei, www.irrd, 2019, p.38

7. Ionel Tuţac, Răspunsul teologic al baptiştilor la provocările societăţii contemporane, Cluj Napoca, Editura Risoprint, 2020, p.101

8. Petru Dugulescu, Ei mi-au programat moartea, Arad, 2003,p.283