Când vorbim despre  EDEN  ne gândim ades la Grădina aceea creată special de Dumnezeu pentru om, așezată undeva prin Mesopotamia antică. Pe lângă Eufrat. Evreii spun că Eden înseamnă „desfătare”. Sau „încântare”. Paradis. Când ai pășit în Eden trăiești la superlativ. Idealul. Totul e de nota 10 +. „Și cum adică ar fi să trăiești totul la superlativ?”, întrebăm puțin uimiți. „Să nu faci nimic și să ai de toate? Să fii permanent fericit? Să nu ai boli, necazuri, frământări? Să nu ai regrete?” Nu numai atât. Edenul înseamnă părtășia cu Dumnezeu. Adam și Eva au pierdut Grădina Raiului când au pierdut relația cu Dumnezeu!

Când l-ai pierdut pe Dumnezeu ai pierdut Edenul! Fără El nu poate gusta „încântarea”, „desfătarea”, răsfățul vieții. Fără Dumnezeu nu există Eden. Stau și privesc în jur nedumerit, oamenii vor Edenul dar fără Dumnezeul Edenului. Și atunci, a căuta să creeze un Rai fără El! Și știți ce fac? Exact ce și-a dorit Șarpele, Satana, Amăgitorul. Un Paradis gol, fără Dumnezeu Creatorul. Dar plin cu el! Edenul fără Dumnezeu e rătăcire!

Raiul nu înseamnă prosperitate materială. Ci desfătare alături de Dumnezeu! Când ești în relație cu Creatorul putea avea Eden în cele mai vitregite văgăuni ale vieții!

Știai că Raiul se trăiește de pe pământ? Și că cine nu la trăit aici nu-l va trăi nici dincolo?

Nicolae Geantă

www.nicolaegeanta.blogspot.com