Când începem un nou toți ne fixam obiective. Toți facem rugăciuni. Cerem de obicei Tatălui din Ceruri pâinea cea de toate zilele, călăuzire, serviciu, sănătate, protecție, familie, îndepărtare de ispite, dreptate și alte vreun milion de dorințe. Cerem Domnului ce să nu dea. Sau de ce să nu ferească…

Astăzi, un prieten tare drag, profesor de religie, mi-a făcut o mare provocare. Mi-a trimis o veche rugăciune portugheză. Aceasta, la întrebarea „Care e dorința ta pentru anul care vine?”, are cel puțin un răspuns șocant, dacă nu magnific! „Nimic, nu vreau să-mi aducă, chiar nimic. Singurul lucru pe care îl vreau să nu-mi ia nimic. Să nu-mi ia acoperișul care mă protejează, farfuria care mă hrănește, pătura care mă încălzește, lumina care mă călăuzește, zâmbetul celor dragi, sănătatea care îmi este cel mai mare mijloc de viață, de muncă și de muncă, prieteni sărutările. Să nu-mi ia visele, nici amintirile cu oamenii dragi pe care le port în minte și în inimă!"   

Nu știu câți dintre noi ne-am rugat vreo dată rugăciunea portugheză: ca obiectivele viitoare să fie păstrate exact neștirbită a celor ce le-am realizat! Cine pierde casa, familia, sanatatea, munca, prietenii, visele, amintirile devine (mult) mai sarac in ciuda a oricâte obiective noi va cuceri!

Vă doresc un an plin de har în care să nu pierdeți nimic din tot ce-ați căpătat bun până acum!