%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Vezi și:
Safiya visează să ajungă în America (Miami) la școală, dar visul ei e doar, își zice ea, un simplu vis. La fel ca și al tuturor celor din Jamaica: să ajungă în America și să se întoarcă în Jamaica doldora de bani.
Soarta, însă, îi surâde lui Safiya. Tocmai în anul în care termină școala generală, se deschide în Montego Bay primul liceu privat, finanțat de oamenii bogați ai orașului, toți oameni de afaceri albi. Pentru primul an de liceu se alocă două locuri pentru fete de culoare din familii sărace. Safiya trece interviul și primește bursa pentru 4 ani de liceu.
E bucuroasă peste măsură, dar tatăl ei nu e. Visul tatălui să-și vadă fiica o viitoare soție rasta începe să dispară. Safiya simte lucrul acesta și despărțirea emoțională între ea și tatăl ei se produce în acei ani. Într-o zi, tatăl o bate „să scoată din ea Babilonul”. Mama nu intervine.
Safiya face liceul cu fiicele bogătanilor din Montego Bay, fete albe, răsfățate, crescute în puf, îmbrăcate la ultimă modă. Safiya e acceptată de ele, văzând în ea o curiozitate aparte datorită religiei, îmbrăcămintei, părului, lipsei de machiaj.
Safiya ajunge și la Miami pe perioada liceului, fiind mândră de viza SUA pe care o primește. A fost o excursie a fetelor din clasa ei la un liceu din Miami.
La 16 ani, Safiya devenise o tânără adolescentă de o frumusețe aparte. Frumusețea ei atrage atenția firmelor de publicitate, Safiya fiind invitată la sesiuni foto. Pozele ei apar în Jamaica Observer. Tatăl e nemulțumit, văzând că fiica lui se depărtează și mai mult de tradiția rasta a familiei.
Safyia începe să câștige bani, din care își cumpără haine (dar nu încă pantaloni) și haine pentru mama, surorile și fratele ei. Cumpără un cadou și pentru tatăl ei care însă îl respinge, spunându-i „I’m so ashamed of you / îmi este rușine de tine”.
Cuvintele acestea au lovit-o rău pe Safiya, fiind momentul în care a înțeles ca ruptura între ea și tatăl este iremediabilă.
Continuă să scrie poezii. Profesorii din liceu îi descoperă talentul și poeziile ei sunt publicate în ziarul local, Jamaica Observer. Liderul unui club literar din Kingston se oferă să o mentoreze pe Safiya. Ea acceptă. După câteva sesiuni scriitorul, bărbat mai în vârstă, încearcă să o violeze. Safiya fuge.
La 18 ani, Safiya este invitată, pentru prima dată, să vorbească despre cultură și poezie la University of West Indies din Jamaica. Este primită cu aplauze. Cele două surori ale ei cresc în statură, la fel și fratele ei. Toți copiii simt o distanțare tot mai profundă de tatăl lor.
Howard, tatăl, devine tot mai fanatic în religia lui. Se asimilează unui grup radical de rastas care începe să adauge elemente islamice la credința lor. Howard încearcă să-și ia o a doua nevastă, moment în care mama lui Safiya părăsește familia, iar copiii se revoltă împotriva tatălui lor. Aleargă în mijlocul nopții pe străzile din Montego Bay să-și găsească mama, și o aduc înapoi acasă.
Relațiile de familie, însă, devin tot mai tensionate. Copiii, de acum toți adolescenți, caută motive să petreacă weekendul cu rudeniile lor creștine, unde li se deschid ochii spre o lume mai normală, unde femeile nu trăiesc sub teroarea soților lor, soții sunt atenți la opiniile soțiilor lor, și femeile în general sunt tratate cu respect.
De la o vreme, tatăl refuză să le mai lase pe fete să-și viziteze rudeniile creștine pentru a nu fi „contaminate”.
Peter Costea
