%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
-
Vezi și: Peter Costea ◉ Este Marea Britanie terminată? Sau capitularea demografică a Marii Britanii (I)
Cum a ajuns Marea Britanie aici și ce poate învăța România din experiența britanică? De-a lungul istoriei lor, britanicii nu au fost doar o forță spre bine și progres civilizațional. Au fost și un laborator al istoriei în care s-au plămădit idei distructive, precum ateismul, evoluționismul, avortul, controlul populației, hedonismul și nihilismul.
Au fost idei cu carebritanicii s-au mândrit și care i-au făcut aroganți. Au spart tradiția creștină multimilenară a Europei făcând aceste idei distructive. Dacă britanicii au răspândit creștinismul într-o parte mare a globului, peste tot ducând cu ei The King James Bible, tot ei au răspândit și semănate idei care mai târziu au dus la posibila eradicare a însăși există rasei britanice.
Acum 190 de ani, în 1835, Darwin era în Chile și Galapagos, creionându-și teoria evoluționistă care se îngrijește de rândul ei a fost o tentație și argument adițional pentru ateismul incipient al acelor vremuri. Astfel, britanicii au început să-și piardă identitatea britanică. Și-au pierdut religia creștină, astăzi procentul britanicilor care se identifică a fi creștini fiind de doar 46%, o scădere drastică de la 59% în 2011.
Și-au pierdut și confesiunea anglicană care mai există doar în nume și în simbol, adică biserici goale. Tradițional, a fi britanic însemna a fi anglican. [Link: https://www.state.gov ] Fără religie viitorul nu are niciun sens. De ce să trăiești dacă nu ai un țel ultim pentru viitor?
Lipsa de convingeri religioase înseamnă și lipsă de respect pentru viață și perpetuarea ei. Recent, Marea Britanie a legalizat avortul până la naștere și eutanasia. Marii influențări ai culturii morții contemporane aparțin culturii britanice și celor înrudite ei: Peter Singer și Philip Nitschke. [Link: https://thefederalist.com ]
Consecințele demografice sunt de netăgăduit. Conform articolului din Spectator, în 2063 britanicii vor deveni o minoritate în țara lor. În 2035, un sfert din populația Marii Britanii va fi născută în afara ei. Iar în prezent mai puțin de unul din patru copii în școlile din aria metropolitană Londra aparțin rasei albe. În prezent, creșterea demografică între britanicii de rasă albă este ZERO. [Link: https://www.theatlantic.com ]
Britanicii nu mai produc generații viitoare. Declinul demografic al Marii Britanii rezultă și în declinul ei militar, Royal Navy, Royal Army și Royal Airforce fiind doar aici.
Înlocuirea demografică nu este un fenomen nou. Egiptenii din vremea lui Moise și-au pierdut identitatea etnică după Faraonul Neco (cel pomenit în Ieremia). Și la egipteni procesul a fost similar, cauzat de hedonism, lipsă de interes în virtute și valori. Detalii interesante în acest sens pot fi citite în scrierile lui Herodot.
Rețeta, însă, este aceeași în fiecare țară care a trecut printr-un fenomen similar.
Cauza fundamentală a marii provocări, în Marea Britanie și peste tot în Occident, este lipsă de interes a celor care care vin să se integreze, să adopte identitatea celor care îi primesc. Obiectivul lor este tocmai invers, cei care care vin insistă să imprime și impune identitatea lor în țara unde au fost primiți. Un exemplu recent este cazul unei familii de palestinieni din America a copiilor refuză să salute steagul american la școală, așa cum fac restul copiilor americani ca semn al loialității lor față de țara în care locuiesc. Familia a dat în judecată școala și cu siguranță va pierde.
Loialitate față de țara care te-a adoptat nu se negociază. Este o condiție indispensabilă pentru a fi primit și acceptat ca cetățean.
Încotro, România? La recente alegeri, „extremiștii” au atenționat România privind pericolele unei „marii înlocuiri demografice” la noi în țară, dacă nu în viitorul imediat (ca în Marea Britanie), atunci în viitorul mai îndepărtat. Suntem confruntați cu o gândire pe dos, cu susul în jos, pentru că a fi „extremist” înseamnă a accepta înlocuirea demografică, și a fi normal să afirme dreptul colectiv la păstrarea identității naționale colective.
România a ales progresismul, ceea ce înseamnă, inevitabil (mai devreme sau mai târziu), și înlocuirea demografică.
Peter Costea
