Pro-Vita (Bucuresti) si Alianta Familiilor din Romania (AFR) actioneaza din nou in Parlament pentru bunastarea si integritatea familiei naturale. Cele doua organizatii ale societatii civile se opun proiectului legislativ in curs care propune ca doar unul dintre parinti (nu ambii) poate fi consultat de psihologi pentru prestarea serviciilor de consiliere a copiilor lor. Propunerea, denominata ca un drept al copilului, submineaza integritate familiei, interesul suprem al copilului, interesul suprem al familiei si are potentialul real de a crea neintelegeri in familie. Memoriul de opozitie a fost inregistrat in Comisia Juridica a Senatului in cursul acestei saptamini. Redau textul in intregime.

***

PUNCT DE VEDERE

Referitor la Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 46 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (L476/2026 , Senat)

Domnule preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului:

Subscrisele Asociația PRO VITA București și Alianța Familiilor din România sunt organizații independente, care își propun promovarea valorilor familiei precum și protecția libertății religioase, prin educație, advocacy și asistență umanitară. Ne numărăm printre organizațiile consultate în procesul legislativ intern și am intervenit în diverse litigii pe lângă instanțele naționale sau internaționale, inclusiv pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Vă mulțumim pentru oportunitatea de a formula prezentul punct de vedere referitor la inițiativa legislativă „Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea art. 46 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului” înregistrată la Senat sub nr. L476/2026.

Inițiativa legislativă are ca obiect modificarea art. 46 alin. (7) din Legea nr. 272/2004, astfel încât, în situația excepțională în care viața, sănătatea sau integritatea psihică a copilului se află în pericol, inclusiv în contextul menținerii relațiilor personale și al contactelor directe cu ambii părinți, psihologii pot furniza servicii de consiliere psihologică și/sau psihoterapie strict necesare, cu acordul doar al unuia dintre părinți sau al reprezentantului legal, în măsura în care aceasta este în interesul superior al copilului.

Norma introdusă încalcă prevederile Constituției României, precum și prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la viața familială și privată

Semnalăm că soluția legislativă propusă pentru, este susceptibilă a încălca prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) și art. 26, Viața intimă, familială și privată, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și prevederile din art. 8, Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv din art. 7, Respectarea vieții private și de familie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2016/C 202/02).

Soluția legislativă preconizată, prin faptul că nu este stabilită necesitatea acordului părinților, ci doar a unuia dintre părinți, este susceptibilă a îngrădi în mod nejustificat și neproporțional viața intimă, familială și privată a acestora. În context, precizăm că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, în forma în vigoare, „Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.”

Așadar, în sensul Legii nr. 272/2004, orice măsură care exclude familia din viața copilului sau din procesul decizional care îl privește aduce atingere, prin definiție, interesului superior al copilului, în absența unor circumstanțe excepționale temeinic justificate.

În același sens, potrivit prevederilor art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie (…).” Apartenența la o familie este, prin urmare, un criteriu legal, explicit și obligatoriu în orice evaluare a interesului superior al copilului.

Art. 2 alin. (3) din aceeași lege specială prevede că principiul interesului superior al copilului „este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal”. Prin urmare, decizia privind participarea copilului la consiliere psihologică trebuie luată prin raportare la interesul superior concret al copilului, care include, potrivit alin. (2), dreptul la viața de familie, iar nu prin impunerea automată și uniformă a unei obligații legale.

CONCLUZIE

Pentru motivele arătate mai sus, considerăm că propunerea legislativă indicată trebuie respinsă sau retrasă din circuitul legislativ.

Cu stimă,  Petre Costea – Președinte, Alianța Familiilor din România; Bogdan Stanciu – Președinte, Asociația PRO VITA București