Cultura a scos omenirea din noroi, dar în aceste zile Teatrul Național din București transformă cultura în noroi. Un noroi desemnat să ne hrănească intelectul, mintea și simțămintele. Cei care s-au tocmit să facă acest lucru se reazămă pe libertățile fundamentale, în speță cea de „expresie artistică”.

Nu e la voia întâmplării că TNB a ales luna Paștelui pentru a denigra sacralitatea credinței. Săptămânile din preajma Paștelui constituie sezonul favorit al celor cu o minte contaminată de ireverență pentru denigrarea credinței, valorilor și personalităților istorice pregnante cu care creștinii se identifică.

Denigrarea lui Hristos în preajma Paștelui deja a devenit o tradiție pentru cei slabi la minte, la modă de multe decenii: cu cât mai vulgare și ireverente denigrările, cu toate calitățile artistice ale piețelor sunt elogiate ca fiind peste măsură de elevate.

Denigrarea lui Ilie este o mică verigă din lanțul imens al denigrărilor care a fost forjat de-a lungul secolelor de fiii și fiicele iluminismului. Principiul creștin este tocmai invers: libertățile individuale pe care le posedăm nu se cuvine să fie folosite pentru denigrarea celor din jurul nostru ori ridiculizarea – în numele „libertății de expresie artistică”,   valorilor considerate sacre de cei cu care nu acceptăm. Accentuez cuvântul „valori”, nu infantilități sau lucruri bizare.

Piesa Ilie nu are nimic de-a face cu „libertatea de expresie artistică”. Ea are totul de a face cu obiectivele rău intenționate ale celor care care terfelesc valorile creștine. A celor ai minte este carnală, firească. Căci piesa în sine nu are nicio valoare culturală.

Îngrijorează nu doar abuzul libertății de expresie pentru murdărirea valorilor a milioane de cetățeni tradiționali ai României. Îngrijorează și lipsa de bun simț. Intenția nu a fost transmiterea unui material cultural elevat și de bun gust, ci al uneia care intenționat murdărește.

Unul desemnat să provoace controversă, piesa în sine fiind o blasfemie. Îngrijorează, de asemenea și fapt că unii dintre noi plătesc bani să urmărească produse pretins culturale, dar care nu dau nimic edificator.

Îngrijează și fapte că fondurile publice finanțează instituția care ne străduiește și denigrează valorile. Dar, și mai rău, și pe noi, cei care nu le asumăm și le promovăm. Produse culturale murdare ca acestea nu trebuie sprijinite din fonduri publice.

Ele sunt toxice, contaminează mintea, relativizează imperativul demnității și respectului față de aproape. Propune celor mai puțin maturi noțiunea că blasfemia este o „valoare” vrednic de imitat, că nu mai există nimic sacrosant sub soare, iar cei care cred altfel sunt vrednici de ocnă.

În țările așa-numite „democratice” ale Europei creștinii care invocă libertatea de expresie și libertatea religioasă pentru scopuri sociale utile – cum sunt promovarea familiilor naturale sau dreptul la viața copiilor nenăscuți, sunt amendați, întemnițați, înfierați, marginalizați, excluși.

După cum se vede, valorile și prioritățile au fost inversate radicale: viața a devenit moarte, iar moartea viață.

Recomand celor preocupați de incidentul TNB să exercite și drepturile fundamentale, exprimându-și o poziție prin e-mail la secretariat@tnb.ro

Peter Costea