%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
5 septembrie 1994, la doar 33 de ani, pleacă din această lume mămica mea, lăsând în urma ei trei copii.
5 septembrie 2000, fix după șase ani, pleacă și tata la aproape 38 de ani.
Am crescut fără părinți. A fost tare greu. Probabil și din cauza asta am o sensibilitate profundă pentru copiii orfani și amărâți. Am târât și biserica după mine spunându-le, aproape săptămânal, că religia curată înaintea Lui Dumnezeu este să cercetăm pe orfani și pe văduve în nevoile lor și să ne păzim neîntinați de lumea asta murdară.
Dumnezeu s-a ținut de cuvânt față de mine și de frații mei. Ne-a binecuvântat Dumnezeu mai mult decât o puteau face părinții noștri. Eu am trei copii, fratele meu are patru copii și un nepot, sora mea are trei copii și trei nepoți. Suntem cu adevărat binecuvântați.
Ieri mi-am dus copiii la cimitir și le-am spus că mi-e dor de părinții mei. Le-am mai spus că Dumnezeu e tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor.
Cred că cei care au rămas fără tată, pot experimenta profund dragostea Lui Dumnezeu ca Tatăl ceresc.
Sali Sabri
