Vitoria Lipan, personajul inventat de Mihail Sadoveanu în romanul "Baltagul", declara dezamăgită: "Am săvârÈ™it È™i acest păcat" după ce a îndrăznit să folosească un telefon cu sârmă.
Noi ne-am împrietenit cu păcatul. Avem argumente È™i pentru bârfă, È™i pentru "minciunile mici", È™i pentru felul în care venim îmbrăcaÈ›i la biserică. Confundăm biserica cu piaÈ›a, ne trezim vorbind în timpul slujbei, suntem mai gălăgioÈ™i decât copiii. De fapt atunci când un copil plânge în biserică o face în tonalitatea îngerilor, dar când oamenii maturi È™oÈ™otesc în timpul închinării devin niÈ™te clone a doamnei ȘoÈ™oacă.
Etalarea rochiilor crăpate È™i costumele de la armani se pot vedea mai mult în biserică decât la parada modei de la Roma. Nepotismul, favorurile, rugaciunile speciale pentru "cei speciali" au luat locul închinării în duh È™i-n adevăr.
La rugăciune ne plictisim, la predică la fel. Ce-i drept mulÈ›i slujitori ai Cuvântului săvârÈ™esc acest păcat al plictisirii oamenilor mai ceva ca Vitoria Lipan cu vorbitul la telefon. Eu cred că e "mai mare păcat" să-i plictiseÈ™ti pe oameni predicând din Cuvânt decât fratele care n-are stare È™i deschide uÈ™a de 30 de ori în timpul slujbei. O jertfă a nebunilor din ambele părÈ›i.
E vremea să ne păzim picioarele când intrăm în Casa lui Dumnezeu È™i să ne apropiem mai bine să ascultăm, decât să aducem jertfa nebunilor, căci ei nu È™tiu că fac rău cu aceasta!
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





