Noi, baptiÈ™tii, i-am luat în derâdere pe fraÈ›ii noÈ™tri penticostali spunând că ei sunt mulÈ›i pentru că au copii mulÈ›i, iar noi suntem puÈ›ini pentru că enoriaÈ™ii noÈ™tri nu mai fac copii. Nimic mai fals. Da, fraÈ›ii penticostali au copii mai mulÈ›i, dar eu cred că nu ăsta e motivul pentru care ei sunt de cinci ori mai mulÈ›i decât noi.
Personal, nu am întâlnit vreo biserică penticostală mare, din marile oraÈ™e ale țării noastre, în care să nu existe măcar un grup de fraÈ›i care să nu facă misiune. AceÈ™tia merg, cel puÈ›in o dată pe lună, în Oltenia, în Moldova, în Dobrogea È™i întreprind acÈ›iuni care ajută biserica la răspândirea Evangheliei. Construiesc case, ajută orfanii, caută văduvele, construiesc biserici. Bisericile româneÈ™ti penticostale din diaspora fac la fel, sau chiar mai mult.
BaptiÈ™tii, în schimb, organizează seminarii, conferinÈ›e, dezbateri care de mai care. Nu-s rele, dar făcându-le doar pe acestea È™i neglijând totalmente evanghelizarea È™i misiunea, ne mor bisericile.
Dacă mă uit un pic peste comunitățile noastre, ale baptiÈ™tilor, aÈ™ putea să număr la degetele de la o mână cam câte biserici mai plantează biserici noi fără să rupă alte adunări. Solicitările noastre se limitează doar la renovarea clădirilor È™i schimbarea microbuzelor.
Se mai vede ici-colo câte un Daniel Fodorean care încurajează misiunea, sprijină plantarea de biserici, mai câte un Sami TuÈ›ac care merge în Moldova, în Oltenia cu cate un grup de tineri, mai câte un Marius Cruceru care organizează un countryside, È™i cam atât! În schimb, la fraÈ›ii penticostali astfel de oameni sunt enorm de mulÈ›i care nu au neapărat un nume cunoscut în mediul evanghelic românesc.
Ce să mai vorbim despre misiunea externă? FraÈ›ii penticostali au o agenÈ›ie de misiune prin care trimit zeci de misonari pese tot în lume. BaptiÈ™tii încă discută despre înfiinÈ›area unei astfel de agenÈ›ii. De vreo 15 ani se tot discută.



%20%23%20MM.gif)





