%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Noi, baptiștii, i-am luat în derâdere pe frații noștri penticostali spunând că ei sunt mulți pentru că au copii mulți, iar noi suntem puțini pentru că enoriașii noștri nu mai fac copii. Nimic mai fals. Da, frații penticostali au copii mai mulți, dar eu cred că nu ăsta e motivul pentru care ei sunt de cinci ori mai mulți decât noi.
Personal, nu am întâlnit vreo biserică penticostală mare, din marile orașe ale țării noastre, în care să nu existe măcar un grup de frați care să nu facă misiune. Aceștia merg, cel puțin o dată pe lună, în Oltenia, în Moldova, în Dobrogea și întreprind acțiuni care ajută biserica la răspândirea Evangheliei. Construiesc case, ajută orfanii, caută văduvele, construiesc biserici. Bisericile românești penticostale din diaspora fac la fel, sau chiar mai mult.
Baptiștii, în schimb, organizează seminarii, conferințe, dezbateri care de mai care. Nu-s rele, dar făcându-le doar pe acestea și neglijând totalmente evanghelizarea și misiunea, ne mor bisericile.
Dacă mă uit un pic peste comunitățile noastre, ale baptiștilor, aș putea să număr la degetele de la o mână cam câte biserici mai plantează biserici noi fără să rupă alte adunări. Solicitările noastre se limitează doar la renovarea clădirilor și schimbarea microbuzelor.
Se mai vede ici-colo câte un Daniel Fodorean care încurajează misiunea, sprijină plantarea de biserici, mai câte un Sami Tuțac care merge în Moldova, în Oltenia cu cate un grup de tineri, mai câte un Marius Cruceru care organizează un countryside, și cam atât! În schimb, la frații penticostali astfel de oameni sunt enorm de mulți care nu au neapărat un nume cunoscut în mediul evanghelic românesc.
Ce să mai vorbim despre misiunea externă? Frații penticostali au o agenție de misiune prin care trimit zeci de misonari pese tot în lume. Baptiștii încă discută despre înființarea unei astfel de agenții. De vreo 15 ani se tot discută.
