
Nu-mi iese din cap scena pe care am văzut-o în urmă cu două săptămâni.
Într-un parc de distracÈ›ii era aÈ™ezat un tobogan gonflabil imens. Mare de tot. O grămadă de copii, asistaÈ›i la margine de către părinÈ›ii lor, se bucurau, săreau È™i alunecau pe uriaÈ™ul roz bombon.
Dintro-dată am auzit urlete ca din fundul iadului. Toboganul s-a dezumflat brusc. PărinÈ›ii priveau îngroziÈ›i cum pruncii lor erau înghiÈ›iÈ›i, dispăreau, urlând, prinÈ™i fiind în interiorul toboganului. E interesant să vezi reacÈ›iile oamenilor în astfel de situaÈ›ii. Unii părinÈ›i, în special femeile, au început să È›ipe È™i să agreseze fizic două fetiÈ›e tinere care supravegheau marea jucărie. Le loveau, le trăgeau ca "să facă ceva". AlÈ›i părinÈ›i au început să sară în tobogan, dedesubt, pe lateral È™i îÈ™i căutau copiii disperaÈ›i. Am văzut cum un tată a făcut un salt de trei metri È™i a sărit ca o rachetă, s-a lovit cu capul de asfalt È™i apoi nu l-am mai văzut. După câteva minute a ieÈ™it de acolo cu copilul în braÈ›e, victorios. Râdea, îÈ™i controla copilul pe corp, deÈ™i el era plin de sânge. Dar numai conta nimic. ÎÈ™i salvase copilul viu È™i nevătămat.
Cam aÈ™a a făcut È™i Hristos pentru noi. A coborât în beznele din umbră, la lupta între țărână È™i har. Plin de sânge, atârnat pe o cruce, se gândea la copiii Lui. Se gândea la mine.
El suferințele mele le-a purtat. Durerile mele le-a luat asupra Lui.
Când eÈ™ti căzut, prins în tumultul groazei, Hristos sare după tine. Doar dacă eÈ™ti al Lui!
Sali Sabri