Am parcat maÈ™ina în faÈ›a unui magazin. Imediat a ieÈ™it doamna vânzătoare, cu o falcă în cer È™i una pe pământ urlând din toÈ›i plămânii. I-am spus că durează doar câteva minute. Nu, È™i nu. Èšipa aÈ™a de tare că au început oamenii să se oprească È™i să privească spectacolul. Înainte de a mă urca în maÈ™ină i-am spus că un pic de omenie nu ne-ar strica. "Eu nu vreau să fiu om" zicea ea, foarte hotărâtă. "Doamne ajută", zic eu. "Nu vreau să mă ajute Dumnezeu, nu am nevoie" "Păi, cum, doamnă, nu vreÈ›i să vă ajute Dumnezeu?" "Nu, nu vreau". "Eu totuÈ™i o să mă rog să vă ajute". Dintro-dată parcă eram la muntele schimbării la față. Încet, încet, a dispărut urlatul È™i s-a lăsat liniÈ™tea în jur. I-am cerut voie să mă rog chiar atunci pentru ea. A acceptat. Am invitat-o la biserică È™i mi-a promis că o să vină.
Mulți oameni din jurul nostru au nevoie de rugăciune. Chiar și cei care par neabordabili uneori, aceștia au mai mare nevoie Hristos.
Îngrijorările, stresul È™i fuga după deÈ™ertaciuni ne împovărează. Hristos ne eliberează. Doar EL.
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





