Pe lângă pericolele clasice de care au parte preoÈ›ii Lui Dumnezeu, slujitorii duhovniceÈ™ti, am mai observat încă una. Una mai nevinovată, aparent. Dar care e la fel de spurcată ca È™i celelalte.
Când eÈ™ti mai tot timpul în centrul atenÈ›iei, când oamenii vor să facă poze cu tine, când te pun să semnezi pe o carte, când toată lumea îÈ›i cere numărul de telefon, când eÈ™ti mai tot timpul aÈ™ezat pe primul rând, când eÈ™ti tratat mai bine decât omul de rând, stă satana cu găleata de mândrie peste capul tău. E aproape, îi poÈ›i simÈ›i mirosul de cadavru spiritual dacă nu suferi de covid.
Când adunarea e plină pentru că au aflat credincioÈ™ii că vii tu pe la ei, când slujitorii din loc sunt gazde deosebite È™i renunță cu uÈ™urință la ce li se cuvine de drept pentru a te "lăsa pe tine" în locul lor, eÈ™ti aproape de marginea prăpastiei dacă nu ai o inimă smerită È™i un duh zdrobit.
Când ai parte de cea mai bună gazdă, de cea mai bună mâncare È™i beneficiezi de cele mai bune condiÈ›ii din partea oamenilor cu inimă, chiar ai impresia că eÈ™ti special, ales, prea-ales È™i ca tine nimeni nu-i.
AtenÈ›ie mare, dragi colegi. Genunchii jos, capul către cer È™i inima lângă Domnul. Cine zice că nu e aÈ™a, minte.
Pe cel care îl iubeÈ™te Dumnezeu îi face È™i astfel de onoruri, dar uneori îi dă È™i niÈ™te umilinÈ›e pentru a nu i se urca la cap.
Suntem doar niÈ™te robi, sclavi ai Marelui Stăpân care le face È™i drege pe toate. Noi suntem doar niÈ™te martori cărora li se face hatârul de a fi slujitori împreună cu Hristos.
Restul e deșertăciune.
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





