
Am slujit în ultima vreme în mai multe biserici din țara noastră. De la Cluj la București, de la Oradea la Constanța, dintr-un capăt în celălalt și mi s-a umplut inima de bucurie. Am întâlnit slujitori smeriți și credincioși care-și iubesc bisericile, slujitori pe care nu-i vede nimeni, dar sunt conștienți că-i vede Dumnezeu și-L slujesc cu dedicare. Am văzut biserici pline. Tineri care se trezesc duminică dimineața și vin la biserică, se roagă și ascultă Cuvântul cu stima cuvenită. Am văzut familii tinere care au ales să rămână în țară, să muncească pe un salariu decent și să crească copii. Am văzut copii, copii mulți, care așteaptă cu nerăbdare școala duminicală. Am văzut învățători de la grupele de copii care se sacrifică exemplar. Am văzut bătrâni care vin la biserică cu Biblia și care-și iau notițe din predică. Am văzut coruri și orchestre, am văzut clădiri frumoase, oameni civilizați și curați, și fizic și spiritual.
Într-o lume murdară, într-o totală derută, în mijlocul întunericului, a disperării, a necunoscutului, mai există speranță pentru România și pentru lume. Speranța este Hristos și mireasa Lui!