Aveau acelaÈ™i tată. Mamele lor nu se suportau între ele È™i asta i-a influenÈ›at È™i pe ei, mai târziu. Ismael È™i Agar au fost izgoniÈ›i în cele din urmă. A rămas Isaac cu bătrânul Avraam, cu maică-sa È™i cu averea. Sarei nu i-a plăcut de Ismael pentru simplul fapt că acest copil È™tia să râdă. Dincolo de râsul lui Ismael, Sara a văzut un bărbat îmbrăcat în alb, cu barbă lungă È™i cu o bombă sub haine.
Dumnezeu l-a binecuvântat È™i pe Ismael È™i a făcut din el un neam mare pentru că aÈ™a i-a promis lui Avraam.
Ismael s-a purtat ca un sălbatic față de fratele lui, Isaac. Mai tot timpul a stat împotriva lui, ca suliÈ›a soldatului roman în coasta Lui Hristos. Nu s-au plăcut niciodată Ismael È™i Isaac. S-au bătut pe unde s-au prins. S-au caftit prin câmpii, pe munÈ›i, pe mare, în avioane, printre blocuri, sub pământ. N-au loc sub cerul ăsta unul de celălalt. Și încă se luptă.
Ultima întâlnire paÈ™nică între cei doi fraÈ›i a avut loc la un mormânt. La moartea tatălui lor, Avraam. Prima întâlnire paÈ™nică de atunci È™i până azi, între cei doi, este posibilă tot la un mormânt. La un mormânt gol din Ierusalim. De aia se bat ei È™i astăzi pentru Ierusalim. Dumnezeu îi atrage la mormântul gol. Acolo se vor îmbrățiÈ™a È™i vor plânge.
Până atunci e luptă!
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





