%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Aveau același tată. Mamele lor nu se suportau între ele și asta i-a influențat și pe ei, mai târziu. Ismael și Agar au fost izgoniți în cele din urmă. A rămas Isaac cu bătrânul Avraam, cu maică-sa și cu averea. Sarei nu i-a plăcut de Ismael pentru simplul fapt că acest copil știa să râdă. Dincolo de râsul lui Ismael, Sara a văzut un bărbat îmbrăcat în alb, cu barbă lungă și cu o bombă sub haine.
Dumnezeu l-a binecuvântat și pe Ismael și a făcut din el un neam mare pentru că așa i-a promis lui Avraam.
Ismael s-a purtat ca un sălbatic față de fratele lui, Isaac. Mai tot timpul a stat împotriva lui, ca sulița soldatului roman în coasta Lui Hristos. Nu s-au plăcut niciodată Ismael și Isaac. S-au bătut pe unde s-au prins. S-au caftit prin câmpii, pe munți, pe mare, în avioane, printre blocuri, sub pământ. N-au loc sub cerul ăsta unul de celălalt. Și încă se luptă.
Ultima întâlnire pașnică între cei doi frați a avut loc la un mormânt. La moartea tatălui lor, Avraam. Prima întâlnire pașnică de atunci și până azi, între cei doi, este posibilă tot la un mormânt. La un mormânt gol din Ierusalim. De aia se bat ei și astăzi pentru Ierusalim. Dumnezeu îi atrage la mormântul gol. Acolo se vor îmbrățișa și vor plânge.
Până atunci e luptă!
Sali Sabri
