%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Eram în coborâre cu mașina pe o stradă din magnificul nostru oraș, Medgidia. Strada pe care circulam îți spune parcă să calci pe accelerație, dar eu mergeam încet. La un moment dat, un cuplu, încerca să treacă strada pe loc nepermis. El s-a oprit, ea nu. A încercat să o oprească, dar ea i-a dat un brânci și a mers mai departe. A ajuns în mijlocul străzii și el tot încerca să o oprească. Nervoasă, s-a întors spre el și i-a tras o palmă zdravănă. El a luat-o în brațe și i-a arătat că vin mașini. Îi cunosc. Amândoi sunt mai "săraci cu duhul". Am tras mașina pe dreapta, și înainte de a apuca să spun ceva, mi-a spus el: "iertați-o, nu aude bine". Era roșu pe obrazul drept.
Aproape orice incident de genu, capătă contururi scripturale, uneori apocaliptice, în mintea-mi. La câte pălmi am primit și eu de la cei pe care i-am ajutat, îmi vine să spun: "iartă-i, Doamne, că nici nu aud, dar nici nu văd".
Mi-am adus aminte apoi de ce spunea autorul epsitolei către evrei:
"Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat și ajutoraţi pe sfinţi.
Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde,așa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă și răbdare, moștenesc făgăduinţele."
Sali Sabri
