Aveam 12 ani È™i casa vecinilor mei luase foc. În câteva clipe È™i-au pierdut toată agoniseala. Nu voi uita niciodată scena în care această familie formată din È™apte membrii, cinci copii È™i doi părinÈ›i, se È›ineau de mână, se uitau la flăcările nemiloase È™i plângeau neputincioÈ™i. A doua zi, toÈ›i vecinii s-au pus pe treabă È™i-n cel mai scurt timp le-au construit casa. Medgidia era cândva o comunitate unită. Oamenii erau de omenie, vecinii erau prieteni între ei, era pace È™i liniÈ™te. PorÈ›ile n-aveau zăvoare, uÈ™ile erau deschise È™i atunci când nu era nimeni în casă. Vara, când era foarte cald afară, ne strângeam toÈ›i copiii pe stradă, È™i ne udam unii pe alÈ›ii cu apă. Când ni se termina apa, intram în oricare curte ne pica în față È™i ne umpleam din nou găleÈ›ile cu apă pentru a ne continua joaca. Vecinii nu se supărau pe noi pentru că apa era la sistem pauÈ™al.
A fost cândva altfel. Ce s-a întâmplat? Ce ne-a stricat comuniunea? Cine ne-a învrăjbit aÈ™a? De ce nu mai putem face binele? Mai mult decât atât, nu numai că nu vrem să mai facem binele, dar îi împiedicăm È™i pe cei care încearcă să mai aducă un strop de speranță în jurul lor. S-au înmulÈ›it oamenii care de Dumnezeu nu au frică iar de oameni nu se ruÈ™inează.
ȘtiÈ›i ce se va întâmpla cu astfel de oameni? Ne spune împăratul David: "Și-au pierdut mintea toÅ£i cei ce săvârÈ™esc fărădelegea de mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea È™i nu cheamă pe Domnul?
Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit."
"Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioÈ™i, pier credincioÈ™ii dintre fiii oamenilor!"
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





