%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Aveam 12 ani și casa vecinilor mei luase foc. În câteva clipe și-au pierdut toată agoniseala. Nu voi uita niciodată scena în care această familie formată din șapte membrii, cinci copii și doi părinți, se țineau de mână, se uitau la flăcările nemiloase și plângeau neputincioși. A doua zi, toți vecinii s-au pus pe treabă și-n cel mai scurt timp le-au construit casa. Medgidia era cândva o comunitate unită. Oamenii erau de omenie, vecinii erau prieteni între ei, era pace și liniște. Porțile n-aveau zăvoare, ușile erau deschise și atunci când nu era nimeni în casă. Vara, când era foarte cald afară, ne strângeam toți copiii pe stradă, și ne udam unii pe alții cu apă. Când ni se termina apa, intram în oricare curte ne pica în față și ne umpleam din nou gălețile cu apă pentru a ne continua joaca. Vecinii nu se supărau pe noi pentru că apa era la sistem paușal.
A fost cândva altfel. Ce s-a întâmplat? Ce ne-a stricat comuniunea? Cine ne-a învrăjbit așa? De ce nu mai putem face binele? Mai mult decât atât, nu numai că nu vrem să mai facem binele, dar îi împiedicăm și pe cei care încearcă să mai aducă un strop de speranță în jurul lor. S-au înmulțit oamenii care de Dumnezeu nu au frică iar de oameni nu se rușinează.
Știți ce se va întâmpla cu astfel de oameni? Ne spune împăratul David: "Și-au pierdut mintea toţi cei ce săvârșesc fărădelegea de mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea și nu cheamă pe Domnul?
Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit."
"Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor!"
Sali Sabri
