%20%23%20MM.gif)
Tinerii din biserica noastră au plecat ieri în tabără. Am fost la gară și eu cu soția ca să ne ajutăm fetele. Aveau fetițele mele niște bagaje de parcă s-au dus acolo pentru doi ani. Fete adică. După ce le-am cărat pietrele din valize și le-am văzut urcate în tren, m-au apucat nostalgiile.
Am călătorit cu trenul vreo opt ani de zile. Medgidia-Oradea și invers. Ce vremuri. Ce discuții. Acolo, în tren, am învățat cu ce se mănâncă politica. Tot în tren m-am îndrăgostit de fotbal și mai tare. Toți călătorii se pricepeau la politică, la sport și la religie. Printre mirosuri de brânză, de slănină și zacuscă, cele 14 sau 20 de ore, treceau imediat. Pentru că nu ne terminam discuțiile, după coborâre, mai stăteam și la peronul stațiilor de tren din țara asta.
Acum e altfel. Nici călătoriile cu trenul nu mai sunt la fel. Au aer condiționat, au prize și unele trenuri au chiar și wifi. Doar întârzierile au rămas la fel. Oamenii nu mai vorbesc între ei. Nimeni nu mai știe nici politică, nici fotbal și nici religie. Acum se pricep la feisbuc, instagram, tiktok, la Salam și la Bogdan de la Ploiești.
Satana ăsta de telefon ne-a stricat. Pe toți.
Sali Sabri
